GĂVOZDIT, -Ă, găvozdiți, -te, adj. (Reg.) Înghesuit, îngrămădit; ascuns. – V. găvozdi.

găvozdit, ~ă a [At: CREANGĂ, P. 240 / V: gavuz~ / Pl: ~iți, ~e / E: găvozdi] 1 (Îvr) Răstignit. 2 (Mol) Înghesuit. 3 (Mol) Ascuns Cf găvozdi (4).

GĂVOZDIT, -Ă, găvozdiți, -te, adj. (Reg.) Ghemuit, înghesuit; ascuns. – V. găvozdi.

GĂVOZDIT, -Ă, găvozdiți, -te, adj. (Regional) Ghemuit, înghesuit, ascuns. Veverițele, găvozdite una peste alta în scorburi de copaci, suflau în unghii și plîngeau în pumni. CREANGĂ, P. 240.

gavuzdi v vz găvozdi

gavuzdit, ~ă a vz găvozdit

găvăzdi v vz găvozdi

găvozdi [At: VARLAAM, C. II, 642 / V: gavuzdi^[1], ~văz~ / Pzi: ~desc / E: vsl гавоздити] 1 vt (Îvr) A răstigni. 2-3 (Mol) vtr A (se) înghesui. 4 vr A se ascunde, ghemuindu-se. corectat(ă)

† GĂVOZDI (-desc) I. vb. intr. ‡ A țintui cu cuie. II. vb. tr. Mold. A înghesui, a ghemui; a piti: veverițele găvozdite una peste alta (CRG.) [vsl. gvozditi].

GĂVĂZDI vb. IV v. găvozdi.

GĂVOZDI, găvozdesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A înghesui, a grămădi, a strîmtora. [Foile ziarelor] le-ascund, le găvozdesc Prin scorburi, prin canale. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 112. ♦ Refl. A se ascunde ghemuindu-se, pitulîndu-se. (Atestat în forma găvăzdi) Mireasa... se găvăzdește unde poate, numai să n-o găsească. SEVASTOS, N. 333. – Variantă: găvăzdi vb. IV.

A SE GĂVOZDI mă ~esc intranz. reg. 1) A se aduna (în număr mare) într-un spațiu restrâns, împingându-se în dezordine; a se înghesui; a se îmbulzi; a se buluci. 2) A se ascunde pitindu-se. /<sl. gvozditi

A GĂVOZDI ~esc tranz. reg. A face să se găvozdească. /<sl. gvozditi

găvozdì v. Mold. a se cocoța, a se pironi: veverițele găvozdite una peste alta în scorburi de copac CR. [Slav. GŬVOZDITI, a pironi (din GŬVOZDĬ, piron)].

găvozdésc v. tr. (vsl. gvozditĭ, rus. gvozditĭ, a bate un cuĭ. V. găvozd). Vechĭ. Bat în cuĭe, pironesc, țintuĭesc. Azĭ. Mold. Trans. Trîntesc claĭe peste grămadă, îndes, vîr cu de-a sila unu peste altu. V. refl. Veverițele se găvozdise una peste alta în copac. – Și -zésc (Șez. 33, 27).

găvozdi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găvozdesc, 3 sg. găvozdește, imperf. 1 găvozdeam; conj. prez. 1 sg. să găvozdesc, 3 să găvozdească

găvozdi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găvozdesc, imperf. 3 sg. găvozdea; conj. prez. 3 să găvozdească

găvozdi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găvozdesc, imperf. 3 sg. găvozdea; conj. prez. 3 sg. și pl. găvozdească

GĂVOZDI vb. v. burduși, ghemui, îndesa, înghesui, îngrămădi, pironi, ticsi, țintui.

găvozdi vb. v. BURDUȘI. GHEMUI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI. PIRONI. TICSI. ȚINTUI.

GĂVOZDI vb. (Mold., Criș., Trans. SV, Trans. N) A bate în cuie. A: Nu-l găvozdiră, ce-l lăsară slobod. VARLAAM. Se deade de-l prinset . . ., de-l găvozdit și-l uciset. AP. 1646, 3^v; cf. DOSOFTEI, PS; DOSOFTEi VS. C: Pe cruce de lemn găvozdiră-lu. MOL. 1676¹, 186^v. Pre tine carele ai vrut, a te găvozdi ... te căutăm. M 1704, 21^v. Cu voia se găvozdi. O, 34^r; cf. MOL. 1676¹, 186^v; MOL. 1688, 220^v, 221^v; MOL. 1689, 80^r; O, 34^r; STR., 27^r, 31^r. // B: Și la cruce l-au găvozdit. MP 1699, 122^r; cf. MP 1699, 122^v. Etimologie: sl. gvozditi. Vezi si găvozd, găvozdire.