6 definiții pentru ghemuit (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GHEMUIT2, -Ă, ghemuiți, -te, adj. 1. Strâns, făcut (ca un) ghem1 (1). 2. Care se află în număr mare pe un spațiu redus; înghesuit2. – V. ghemui.
GHEMUIT2, -Ă, ghemuiți, -te, adj. 1. Strâns, făcut (ca un) ghem1 (1). 2. Care se află în număr mare pe un spațiu redus; înghesuit2. – V. ghemui.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
ghemuit2, ~ă a [At: GORJAN, H. II, 19/16 / P: ~mu-it / Pl: ~iți, ~e / E: ghemui] 1 Strâns ca un ghem1 (1) Si: ghemoșat (1). 2 Înghesuit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GHEMUIT, -Ă, ghemuiți, -te, adj. Strîns ca un ghem. Mergem ghemuiți, ne întîlnim cu cîte un vagonet și trebuie să căutăm loc unde să ne putem încrucișa. BOGZA, Ț. 67. S-a făcut de două ori mai mică, ghemuită acolo, pe pervazul ferestrei, ca un punctișor alb, și a așteptat. POPA, V. 34. ◊ Fig. Se iveau case acoperite cu stuf cenușiu, ghemuite pe lîngă drum; prin gropi. DUMITRIU, N. 15. Deodată strînse frîul, ascultînd, cu inima ghemuită. SADOVEANU, F. J. 53.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ghemuit s. n., pl. ghemuituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GHEMUIT adj. 1. v. chircit. 2. strâns, (Mold.) încinchit. (Stă ~.) 3. v. îngrămădit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GHEMUIT adj. 1. chircit, contractat, închircit, strîns, zgîrcit, (pop.) ciuciulit, stîrcit, (reg.) tîmbușit, (Olt., Ban. și Transilv.) zgulit. (Om ~ de durere.) 2. strîns, (Mold.) încinchit. (Stă ~.) 3. îndesat, înghesuit, îngrămădit. (Stăteau ~ ca vai de lume.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
ghemuit, ghemuităadjectiv
-
- Mergem ghemuiți, ne întîlnim cu cîte un vagonet și trebuie să căutăm loc unde să ne putem încrucișa. BOGZA, Ț. 67. DLRLC
- S-a făcut de două ori mai mică, ghemuită acolo, pe pervazul ferestrei, ca un punctișor alb, și a așteptat. POPA, V. 34. DLRLC
- Se iveau case acoperite cu stuf cenușiu, ghemuite pe lîngă drum; prin gropi. DUMITRIU, N. 15. DLRLC
- Deodată strînse frîul, ascultînd, cu inima ghemuită. SADOVEANU, F. J. 53. DLRLC
-
- sinonime: înghesuit îngrămădit
etimologie:
- ghemui DEX '98 DEX '09