GĂVOZDI, găvozdesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A înghesui, a grămădi, a strîmtora. [Foile ziarelor] le-ascund, le găvozdesc Prin scorburi, prin canale. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 112. ♦ Refl. A se ascunde ghemuindu-se, pitulîndu-se. (Atestat în forma găvăzdi) Mireasa... se găvăzdește unde poate, numai să n-o găsească. SEVASTOS, N. 333. – Variantă: găvăzdi vb. IV.