16 definiții pentru găvozdi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GĂVOZDI, găvozdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înghesui, a (se) îngrămădi. ♦ Refl. A se ascunde, ghemuindu-se. – Din sl. gvozditi „a bate cu cuie”.

GĂVOZDI, găvozdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înghesui, a (se) îngrămădi. ♦ Refl. A se ascunde, ghemuindu-se. – Din sl. gvozditi „a bate cu cuie”.

găvozdi [At: VARLAAM, C. II, 642 / V: gavuzdi[1], ~văz~ / Pzi: ~desc / E: vsl гавоздити] 1 vt (Îvr) A răstigni. 2-3 (Mol) vtr A (se) înghesui. 4 vr A se ascunde, ghemuindu-se. corectat(ă)

  1. În original lipsește accentul — LauraGellner

GĂVOZDI, găvozdesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A înghesui, a grămădi, a strîmtora. [Foile ziarelor] le-ascund, le găvozdesc Prin scorburi, prin canale. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 112. ♦ Refl. A se ascunde ghemuindu-se, pitulîndu-se. (Atestat în forma găvăzdi) Mireasa... se găvăzdește unde poate, numai să n-o găsească. SEVASTOS, N. 333. – Variantă: găvăzdi vb. IV.

A GĂVOZDI ~esc tranz. reg. A face să se găvozdească. /<sl. gvozditi

A SE GĂVOZDI mă ~esc intranz. reg. 1) A se aduna (în număr mare) într-un spațiu restrâns, împingându-se în dezordine; a se înghesui; a se îmbulzi; a se buluci. 2) A se ascunde pitindu-se. /<sl. gvozditi

GĂVOZDI vb. (Mold., Criș., Trans. SV, Trans. N) A bate în cuie. A: Nu-l găvozdiră, ce-l lăsară slobod. VARLAAM. Se deade de-l prinset . . ., de-l găvozdit și-l uciset. AP. 1646, 3v; cf. DOSOFTEI, PS; DOSOFTEi VS. C: Pe cruce de lemn găvozdiră-lu. MOL. 16761, 186v. Pre tine carele ai vrut, a te găvozdi ... te căutăm. M 1704, 21v. Cu voia se găvozdi. O, 34r; cf. MOL. 16761, 186v; MOL. 1688, 220v, 221v; MOL. 1689, 80r; O, 34r; STR., 27r, 31r. // B: Și la cruce l-au găvozdit. MP 1699, 122r; cf. MP 1699, 122v. Etimologie: sl. gvozditi. Vezi si găvozd, găvozdire.

găvozdì v. Mold. a se cocoța, a se pironi: veverițele găvozdite una peste alta în scorburi de copac CR. [Slav. GŬVOZDITI, a pironi (din GŬVOZDĬ, piron)].

găvozdésc v. tr. (vsl. gvozditĭ, rus. gvozditĭ, a bate un cuĭ. V. găvozd). Vechĭ. Bat în cuĭe, pironesc, țintuĭesc. Azĭ. Mold. Trans. Trîntesc claĭe peste grămadă, îndes, vîr cu de-a sila unu peste altu. V. refl. Veverițele se găvozdise una peste alta în copac. – Și -zésc (Șez. 33, 27).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

găvozdi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găvozdesc, 3 sg. găvozdește, imperf. 1 găvozdeam; conj. prez. 1 sg. să găvozdesc, 3 să găvozdească

găvozdi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găvozdesc, imperf. 3 sg. găvozdea; conj. prez. 3 să găvozdească

găvozdi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găvozdesc, imperf. 3 sg. găvozdea; conj. prez. 3 sg. și pl. găvozdească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GĂVOZDI vb. v. burduși, ghemui, îndesa, înghesui, îngrămădi, pironi, ticsi, țintui.

găvozdi vb. v. BURDUȘI. GHEMUI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI. PIRONI. TICSI. ȚINTUI.

Intrare: găvozdi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • găvozdi
  • găvozdire
  • găvozdit
  • găvozditu‑
  • găvozdind
  • găvozdindu‑
singular plural
  • găvozdește
  • găvozdiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • găvozdesc
(să)
  • găvozdesc
  • găvozdeam
  • găvozdii
  • găvozdisem
a II-a (tu)
  • găvozdești
(să)
  • găvozdești
  • găvozdeai
  • găvozdiși
  • găvozdiseși
a III-a (el, ea)
  • găvozdește
(să)
  • găvozdească
  • găvozdea
  • găvozdi
  • găvozdise
plural I (noi)
  • găvozdim
(să)
  • găvozdim
  • găvozdeam
  • găvozdirăm
  • găvozdiserăm
  • găvozdisem
a II-a (voi)
  • găvozdiți
(să)
  • găvozdiți
  • găvozdeați
  • găvozdirăți
  • găvozdiserăți
  • găvozdiseți
a III-a (ei, ele)
  • găvozdesc
(să)
  • găvozdească
  • găvozdeau
  • găvozdi
  • găvozdiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • găvăzdi
  • găvăzdire
  • găvăzdit
  • găvăzditu‑
  • găvăzdind
  • găvăzdindu‑
singular plural
  • găvăzdește
  • găvăzdiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • găvăzdesc
(să)
  • găvăzdesc
  • găvăzdeam
  • găvăzdii
  • găvăzdisem
a II-a (tu)
  • găvăzdești
(să)
  • găvăzdești
  • găvăzdeai
  • găvăzdiși
  • găvăzdiseși
a III-a (el, ea)
  • găvăzdește
(să)
  • găvăzdească
  • găvăzdea
  • găvăzdi
  • găvăzdise
plural I (noi)
  • găvăzdim
(să)
  • găvăzdim
  • găvăzdeam
  • găvăzdirăm
  • găvăzdiserăm
  • găvăzdisem
a II-a (voi)
  • găvăzdiți
(să)
  • găvăzdiți
  • găvăzdeați
  • găvăzdirăți
  • găvăzdiserăți
  • găvăzdiseți
a III-a (ei, ele)
  • găvăzdesc
(să)
  • găvăzdească
  • găvăzdeau
  • găvăzdi
  • găvăzdiseră
gavuzdi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

găvozdi, găvozdescverb

  • 1. regional A (se) înghesui, a (se) îngrămădi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Foile ziarelor] le-ascund, le găvozdesc Prin scorburi, prin canale. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 112. DLRLC
    • 1.1. A se ascunde, ghemuindu-se. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: ascunde
      • format_quote Mireasa... se găvăzdește unde poate, numai să n-o găsească. SEVASTOS, N. 333. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.