2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÂCÍ vb. IV V. ghici.

GHICÍ, ghicesc, vb. IV. Tranz. 1. A descoperi, a afla, a înțelege ceva (mai mult intuitiv sau prin deducție); a intui, a prevedea, a întrezări. ◊ Loc. adv. Pe ghicite = la întâmplare sau în mod intuitiv. ♦ A dezlega o ghicitoare. 2. (În superstiții) A prezice cuiva viitorul. [Var.: (reg.) gâcí vb. IV] – Et. nec.

GHICÍ, ghicesc, vb. IV. Tranz. 1. A descoperi, a afla, a înțelege ceva (mai mult intuitiv sau prin deducție); a intui, a prevedea, a întrezări. ◊ Loc. adv. Pe ghicite = la întâmplare sau în mod intuitiv. ♦ A dezlega o ghicitoare. 2. (În superstiții) A prezice cuiva viitorul. [Var.: (reg.) gâcí vb. IV] – Et. nec.

ghici vt [At: BĂRAC, A. 33/9 / V: (Mol; Trs) gâci / Pzi: ghicesc / E: nct] 1 A descoperi intențiile cuiva. 2 (În superstiții) A prezice viitorul. 3 vt A dezlega o taină, o enigmă etc. 4 A dezlega o ghicitoare (2). 5 vr A se vedea nelămurit.

GHICÍ, ghicesc, vb. IV. Tranz. 1. A descoperi, a afla, a înțelege (prin iscusința minții). Îl măsor și eu, încercînd să ghicesc ce gînduri are. CAMIL PETRESCU, U. N. 199. Frumos, chipeș, avea o uitătură lungă, vie și cam ascunsă, de nu-l ghiceai nicicît ce-ar vrea și ce n-ar vrea. DELAVRANCEA, S. 25. Frumoasa fată-a ghicit că e frumoasă. EMINESCU, O. I 80. ♦ (Cu privire la o ghicitoare) A dezlega, a-i afla răspunsul. Ghici ghicitoarea mea. TEODORESCU, P. P. 225. 2. Fig. A intui, a simți, a întrezări. Cîrduri de ciori goneau buimace spre adăposturile ghicite în zare. GALACTION, O. I 79. Din mlădierea glasului... a ghicit îndată că, prin întuneric, umbra a surîs cu intenții pacifice. C.PETRESCU, A. 278. ◊ Refl. pas. Afară, întunerecul stăruie compact. Se ghicesc totuși siluetele masive ale munților apropiați. BOGZA, Ț. 60. 3. (În credința și practicile obscurantiste) A prezice viitorul. A îmblat pe la vraci și filozofi, ca să le caute la stele și să le ghicească dacă or să facă copii. ISPIRESCU, L. 1. ◊ Absol. Se gîndi să trimită după baba țigancă pe care o știa ea, să-i ghicească, dar pe urmă i se făcu frică, se răzgîndi și începu să-și ghicească singură. DUMITRIU, N. 104. – Imperativ: ghicește și ghíci. - Variantă: (Mold., Transilv.) gîcí (CREANGĂ, P. 150, ALECSANDRI, T. 944, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 31) vb. IV.

GHICÍT s. n. Faptul de a ghici; ghicire. ◊ Loc. adv. Pe ghicite = pe nimerite, la întîmplare, la noroc. – Formă gramaticală: (în loc. adv.) ghicite.

A GHICÍ ~ésc 1. tranz. 1) A afla prin presupunere; a determina intuitiv sau prin deducție. ~ gândurile cuiva. ~ pe cineva după glas. 2) (ghicitori, șarade, enigme) A pătrunde cu mintea, găsind explicația. 3) A vedea foarte vag (din cauza depărtării, a întunericului etc.); a întrezări; a întrevedea. 2. intranz. (în superstiții) A prezice viitorul (trăgând cărțile, în bobi etc.). /cf. bulg. gadkam

GHICÍT n. v. A GHICI. * Pe ~e la nimereală; la voia întâmplării. /v. a ghici

ghicì v. 1. a prezice ce are să se întâmple, a descoperi ceeace-i ascuns; 2. a ajunge să cunoască, să pătrunză cugetul cuiva; 3. a găsi explicațiunea: a ghici o șaradă. [Și găci: origină necunoscută].

ghicésc (vest) și gîcésc (est) v. tr. (din *ghiocesc, d. ghioc, melcu pe care-l întrebuințează Țigancele la ghicit. – Imper. ghicește și fam. ghicĭ). Vest. Prezic, spun trecutu și viitoru. Presimt: a ghicit ce-l așteaptă. Dezleg, rezolv: a ghici o enigmă. V. cinel.

ghicíre (vest) și gîcíre (est) f. Acțiunea de a ghici. Vechĭ. Ghicitoare, enigmă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ghicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghicésc, imperf. 3 sg. ghiceá; conj. prez. 3 să ghiceáscă; imper. 2 sg. ghicéște/ghici, neg. nu ghicí

ghicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghicésc, imperf. 3 sg. ghiceá; conj. prez. 3 sg. și pl. ghiceáscă; imper. 2 sg. ghicéște, neg. nu ghicí

ghicít s. n. (pl. ghicite în loc. pe ~)

arată toate definițiile

Intrare: gâcire
gâcire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâcire
  • gâcirea
plural
  • gâciri
  • gâcirile
genitiv-dativ singular
  • gâciri
  • gâcirii
plural
  • gâciri
  • gâcirilor
vocativ singular
plural
Intrare: ghici
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ghici
  • ghicire
  • ghicit
  • ghicitu‑
  • ghicind
  • ghicindu‑
singular plural
  • ghicește
  • ghiciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ghicesc
(să)
  • ghicesc
  • ghiceam
  • ghicii
  • ghicisem
a II-a (tu)
  • ghicești
(să)
  • ghicești
  • ghiceai
  • ghiciși
  • ghiciseși
a III-a (el, ea)
  • ghicește
(să)
  • ghicească
  • ghicea
  • ghici
  • ghicise
plural I (noi)
  • ghicim
(să)
  • ghicim
  • ghiceam
  • ghicirăm
  • ghiciserăm
  • ghicisem
a II-a (voi)
  • ghiciți
(să)
  • ghiciți
  • ghiceați
  • ghicirăți
  • ghiciserăți
  • ghiciseți
a III-a (ei, ele)
  • ghicesc
(să)
  • ghicească
  • ghiceau
  • ghici
  • ghiciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gâci
  • gâcire
  • gâcit
  • gâcitu‑
  • gâcind
  • gâcindu‑
singular plural
  • gâcește
  • gâciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gâcesc
(să)
  • gâcesc
  • gâceam
  • gâcii
  • gâcisem
a II-a (tu)
  • gâcești
(să)
  • gâcești
  • gâceai
  • gâciși
  • gâciseși
a III-a (el, ea)
  • gâcește
(să)
  • gâcească
  • gâcea
  • gâci
  • gâcise
plural I (noi)
  • gâcim
(să)
  • gâcim
  • gâceam
  • gâcirăm
  • gâciserăm
  • gâcisem
a II-a (voi)
  • gâciți
(să)
  • gâciți
  • gâceați
  • gâcirăți
  • gâciserăți
  • gâciseți
a III-a (ei, ele)
  • gâcesc
(să)
  • gâcească
  • gâceau
  • gâci
  • gâciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ghici gâci

  • 1. A descoperi ceva (mai mult intuitiv sau prin deducție).
    exemple
    • Îl măsor și eu, încercînd să ghicesc ce gînduri are. CAMIL PETRESCU, U. N. 199.
      surse: DLRLC
    • Frumos, chipeș, avea o uitătură lungă, vie și cam ascunsă, de nu-l ghiceai nicicît ce-ar vrea și ce n-ar vrea. DELAVRANCEA, S. 25.
      surse: DLRLC
    • Frumoasa fată-a ghicit că e frumoasă. EMINESCU, O. I 80.
      surse: DLRLC
    • Cîrduri de ciori goneau buimace spre adăposturile ghicite în zare. GALACTION, O. I 79.
      surse: DLRLC
    • Din mlădierea glasului... a ghicit îndată că, prin întuneric, umbra a surîs cu intenții pacifice. C.PETRESCU, A. 278.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Afară, întunerecul stăruie compact. Se ghicesc totuși siluetele masive ale munților apropiați. BOGZA, Ț. 60.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială Pe ghicite = la întâmplare sau în mod intuitiv.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. A dezlega o ghicitoare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Ghici ghicitoarea mea. TEODORESCU, P. P. 225.
        surse: DLRLC
  • 2. (În superstiții) A prezice cuiva viitorul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: prezice attach_file 2 exemple
    exemple
    • A îmblat pe la vraci și filozofi, ca să le caute la stele și să le ghicească dacă or să facă copii. ISPIRESCU, L. 1.
      surse: DLRLC
    • absolut Se gîndi să trimită după baba țigancă pe care o știa ea, să-i ghicească, dar pe urmă i se făcu frică, se răzgîndi și începu să-și ghicească singură. DUMITRIU, N. 104.
      surse: DLRLC
  • comentariu Imperativ, persoana a 2-a singular și: ghici; negativ nu ghici.
    surse: DLRLC DOOM 2
  • comentariu Formă gramaticală (în locuțiune adverbială): ghicite.
    surse: DLRLC

etimologie: