16 definiții pentru furtunatic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FURTUNATIC, -Ă, furtunatici, -ce, adj. (Rar) Furtunos, impetuos. [Var.: furtunatec, -ă adj.] – Furtună + suf. -atic.

furtunatic, ~ă [At: (a. 1819) URICARIUL VII, 73/26 / V: ~tec / Pl: ~ici, ~ice / E: furtună + -atic] 1-4 a (Rar) Furtunos (1-4). 5 av (Rar) Furtunos (5). 6 a Neastâmpărat. 7 a (Fig) Aventuros.

FURTUNATIC, -Ă, furtunatici, -ce, adj. Furtunos, impetuos. [Var.: furtunatec, -ă adj.] – Furtună + suf. -atic.

FURTUNATIC, -Ă, furtunatici, -e, adj. Furtunos, impetuos. În altă parte, Alexandru își purta calul furtunatic. SADOVEANU, O. I 253. ♦ (Adverbial) Ca o furtună, vijelios. O barcă stă pe țărmul singuratic: Cu ea, ah, cîți pornit-au furtunatic Spre țărmi doriți? NECULUȚĂ, Ț. D. 25. S-aruncă furtunatic spre rob atunci sultanul. COȘBUC, P. I. 53. – Variantă: furtunatec,-ă (SANDU-ALDEA, U. P. 14) adj.

FURTUNATIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial 1) (despre fenomene atmosferice) Care are caracter de furtună. 2) (despre persoane și despre manifestările lor) Care vădește intensitate și lipsă de logică. /furtună + suf. ~atic

furtunatic a. ca o furtună, impetuos: tinerețele furtunatice.

furtunátic, -ă adj. (d. furtună). Fig. Aventuros, zbuciumat, agitat: tinereță furtunatică. Te-aĭ coborît furtunatic (Sadov. VR. 1928, 1, 30).

FURTUNATEC, -Ă adj. v. furtunatic.

furtunatec, ~ă a vz furtunatic

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

furtunatic (rar) adj. m., pl. furtunatici; f. furtunatică, pl. furtunatice

furtunatic (rar) adj. m., pl. furtunatici; f. furtunatică, pl. furtunatice

furtunatic adj. m., pl. furtunatici; f. sg. furtunatică, pl. furtunatice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FURTUNATIC adj. v. furtunos, viforos, vijelios.

furtunatic adj. v. FURTUNOS. VIFOROS. VIJELIOS.

Intrare: furtunatic
furtunatic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • furtunatic
  • furtunaticul
  • furtunaticu‑
  • furtunatică
  • furtunatica
plural
  • furtunatici
  • furtunaticii
  • furtunatice
  • furtunaticele
genitiv-dativ singular
  • furtunatic
  • furtunaticului
  • furtunatice
  • furtunaticei
plural
  • furtunatici
  • furtunaticilor
  • furtunatice
  • furtunaticelor
vocativ singular
plural
furtunatec adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • furtunatec
  • furtunatecul
  • furtunatecu‑
  • furtunatecă
  • furtunateca
plural
  • furtunateci
  • furtunatecii
  • furtunatece
  • furtunatecele
genitiv-dativ singular
  • furtunatec
  • furtunatecului
  • furtunatece
  • furtunatecei
plural
  • furtunateci
  • furtunatecilor
  • furtunatece
  • furtunatecelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

furtunatic, furtunaticăadjectiv

  • 1. rar Furtunos, impetuos, viforos, vijelios. DEX '09 DLRLC
    • format_quote În altă parte, Alexandru își purta calul furtunatic. SADOVEANU, O. I 253. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Ca o furtună, vijelios. O barcă stă pe țărmul singuratic: Cu ea, ah, cîți pornit-au furtunatic Spre țărmi doriți? NECULUȚĂ, Ț. D. 25. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial S-aruncă furtunatic spre rob atunci sultanul. COȘBUC, P. I. 53. DLRLC
etimologie:
  • Furtună + sufix -atic. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.