FURTUNATIC, -Ă, furtunatici, -e, adj. Furtunos, impetuos. În altă parte, Alexandru își purta calul furtunatic. SADOVEANU, O. I 253. ♦ (Adverbial) Ca o furtună, vijelios. O barcă stă pe țărmul singuratic: Cu ea, ah, cîți pornit-au furtunatic Spre țărmi doriți? NECULUȚĂ, Ț. D. 25. S-aruncă furtunatic spre rob atunci sultanul. COȘBUC, P. I. 53. – Variantă: furtunatec,-ă (SANDU-ALDEA, U. P. 14) adj.