FURTUNATIC, FURTUNATEC I. adj. 1 Vijelios, plin de furtuni, de sbuciumări: primejdiile în care furtunaticele lui tinerețe îl aruncau cu nesocotință GN. ¶ 2 Mold. Bucov. Capricios, cu toane: furtunatic se zice cînd e cineva prea apucat sau cu toane VOR.. II. adv. Ca o furtună, ca o vijelie: S’aruncă ~ spre rob atunci Sultanul COȘB..