2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FURIȘÁ, furișez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) strecura pe nesimțite, pe furiș, a pătrunde sau a face să pătrundă ori a (se) introduce undeva pe neobservate, pe ascuns, tiptil. ◊ Loc. adv. Pe furișate = pe furiș. ♦ Refl. A se ascunde, a se feri de cineva. [Formă gramaticală: (în loc.) furișáte] – Din furiș.

FURIȘÁ, furișez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) strecura pe nesimțite, pe furiș, a pătrunde sau a face să pătrundă ori a (se) introduce undeva pe neobservate, pe ascuns, tiptil. ◊ Loc. adv. Pe furișate = pe furiș. ♦ Refl. A se ascunde, a se feri de cineva. [Formă gramaticală: (în loc.) furișáte] – Din furiș.

furișa [At: BIBLIE (1688), 230/2 / Pzi: ez, rar furiș / E: furiș] 1-2 vtr A (se) strecura pe nesimțite, pe furiș. Si: (îvp) a se fura (22). 3-4 Vtr A pătrunde sau a face să pătrundă undeva pe neobservate, pe ascuns, tiptil. 5 vr (Îe) A se ~de (de cineva sau undeva) A pleca (de lângă cineva sau undeva) pe furiș, tiptil.

FURIȘÁ, furișez, vb. I. Refl. A se strecura pe nesimțite, pe furiș; a pătrunde pe neobservate, pe ascuns, tiptil. Se furișă în umbra gardurilor și înaintă cu grijă pînă-n poarta chiaburului. MIHALE, O. 491. Maică-sa îl pîndea mai cu seamă cînd se furișa în grădina din dosul casei la vremea cireșelor și a prunelor. SADOVEANU, M. C. 9. Ca doi copii nevrîstnici ne furișăm pe stradă; Ne cheamă pretutindeni ferești licăritoare. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 28. ◊ (Metaforic) Cînd am ieșit în cerdac, prin draperiile grele de pe deal s-a furișat o rază. IBRĂILEANU, A. 215. Din vale și de pe stînga se furișau pînă la mine sclipirile scurte și fugătoare ale Bistriței. HOGAȘ, M. N. 58. ◊ Tranz. Ochii furișau priviri, și vorba tot furiș ne pipăia auzul. SADOVEANU, O. VII 205. Furișează cîte-o privire, ș-ascut urechile, doar d-or prinde ceva. DELAVRANCEA, H. T. 131. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») A se depărta pe furiș. Ciobanul se furișă de fiul de boier. ISPIRESCU, L. 251. Furișîndu-se de Ivan, iese cu dînsa [cu darabana] afară. CREANGĂ, P. 310.

A SE FURIȘÁ mă ~éz intranz. A trece pe furiș. /Din furiș

furișà v. a intra sau a ieși pe furiș, a se străcura pe nesimțite.

FURÍȘ, -Ă, furiși, -e, adj. Care se face în ascuns, pe neobservate. ◊ Loc. adv. Pe furiș = în ascuns; tiptil. – Fur + suf. -iș.

furiș, ~ă [At: PRAV. MOLD. 6 / Pl: ~i, ~e / E: fur + -iș] 1 av (Înv) Pe ascuns. Si: hoțește. 2 av (Îoc fățiș) În mod clandestin. Si: furișat (2). 3 av (Îlav) Pe ~ (sau, îvr, de-a ~a, înv pre-a ~(ul), în ~) În ascuns. 4 av (Îal) Tiptil. 5 a Care se face pe ascuns, pe neobservate. Si: ascuns, furișat (1), (liv) furtiv.

FURÍȘ, -Ă, furiși, -e, adj. Care se face în ascuns, pe neobservate. ◊ Loc. adv. Pe furiș = în ascuns; tiptil, pe furișate. – Fur + suf. -iș.

FURÍȘ2, -Ă, furiși, -e, adj. Care se face în ascuns, pe neobservate, pe furiș. O sărutare grăbită, furișă. SADOVEANU, M. 120. Mă fulgera cînd și cînd cu privirea-i furișă. id. A. L. 17. Aruncă priviri furișe spre dreapta. SAHIA, N. 80.

furiș a. și adv. pe sub ascuns. [Lit. ca un fur sau hoț].

furișéz (mă) v. refl. Intru saŭ ĭes pe furiș, mă strecor, mă șupuresc: pisica s’a furișat pe lîngă gard.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

furișá (a ~) vb., ind. prez. 3 furișeáză, 1 pl. furișắm, perf. s. 3 sg. furișắ; conj. prez. 3 să furișéze; ger. furișấnd

furișá vb., ind. prez. 1 sg. furișéz, 3 sg. și pl. furișeáză, 1 pl. furișăm, perf. s. 3 sg. furișă; conj. prez. 3 furișeáză; ger. furișând

furíș adj. m., pl. furíși; f. furíșă, art. furíșa, pl. furíșe

furíș adj. m., pl. furíși, f. sg. furíșă, pl. furíșe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FURIȘÁ vb. 1. a se fofila, a se strecura, (înv. și reg.) a se șterge, (Transilv.) a se fâștica, (Mold. și Bucov.) a se șupuri, (înv.) a se fura, (fig.) a se prelinge. (S-a ~ neobservat afară.) 2. a se strecura, (rar) a se prefira. (Lumina se ~ printre arbori.)

FURIȘA vb. 1. a se fofila, a se strecura, (înv. și reg.) a se șterge, (Transilv.) a se fîștica, (Mold. și Bucov.) a se șupuri, (înv.) a se fura, (fig.) a se prelinge. (S-a ~ neobservat afară.) 2. a se strecura, (rar) a se prefira. (Lumina se ~ printre arbori.)

FURÍȘ adj., adv. 1. adj. ascuns, ferit, furișat. (O sărutare ~.) 2. adv. v. tiptil.

FURIȘ adj., adv. 1. adj. ascuns, ferit, furișat. (O sărutare ~.) 2. adv. hoțește, tiptil, (rar) hoțiș. (Se strecoară ~.)

Intrare: furișa
verb (VT202)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • furișa
  • furișare
  • furișat
  • furișatu‑
  • furișând
  • furișându‑
singular plural
  • furișea
  • furișați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • furișez
(să)
  • furișez
  • furișam
  • furișai
  • furișasem
a II-a (tu)
  • furișezi
(să)
  • furișezi
  • furișai
  • furișași
  • furișaseși
a III-a (el, ea)
  • furișea
(să)
  • furișeze
  • furișa
  • furișă
  • furișase
plural I (noi)
  • furișăm
(să)
  • furișăm
  • furișam
  • furișarăm
  • furișaserăm
  • furișasem
a II-a (voi)
  • furișați
(să)
  • furișați
  • furișați
  • furișarăți
  • furișaserăți
  • furișaseți
a III-a (ei, ele)
  • furișea
(să)
  • furișeze
  • furișau
  • furișa
  • furișaseră
Intrare: furiș (adj.)
furiș1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • furiș
  • furișul
  • furișu‑
  • furișă
  • furișa
plural
  • furiși
  • furișii
  • furișe
  • furișele
genitiv-dativ singular
  • furiș
  • furișului
  • furișe
  • furișei
plural
  • furiși
  • furișilor
  • furișe
  • furișelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

furișa

  • 1. A (se) strecura pe nesimțite, pe furiș, a pătrunde sau a face să pătrundă ori a (se) introduce undeva pe neobservate, pe ascuns, tiptil.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 7 exemple
    exemple
    • Se furișă în umbra gardurilor și înaintă cu grijă pînă-n poarta chiaburului. MIHALE, O. 491.
      surse: DLRLC
    • Maică-sa îl pîndea mai cu seamă cînd se furișa în grădina din dosul casei la vremea cireșelor și a prunelor. SADOVEANU, M. C. 9.
      surse: DLRLC
    • Ca doi copii nevrîstnici ne furișăm pe stradă; Ne cheamă pretutindeni ferești licăritoare. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 28.
      surse: DLRLC
    • metaforic Cînd am ieșit în cerdac, prin draperiile grele de pe deal s-a furișat o rază. IBRĂILEANU, A. 215.
      surse: DLRLC
    • metaforic Din vale și de pe stînga se furișau pînă la mine sclipirile scurte și fugătoare ale Bistriței. HOGAȘ, M. N. 58.
      surse: DLRLC
    • Ochii furișau priviri, și vorba tot furiș ne pipăia auzul. SADOVEANU, O. VII 205.
      surse: DLRLC
    • Furișează cîte-o privire, ș-ascut urechile, doar d-or prinde ceva. DELAVRANCEA, H. T. 131.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială Pe furișate = pe furiș.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. reflexiv A se ascunde, a se feri de cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: ascunde feri (vb.)
    • diferențiere (Urmat de determinări introduse prin prepoziția «de») A se depărta pe furiș.
      exemple
      • Ciobanul se furișă de fiul de boier. ISPIRESCU, L. 251.
        surse: DLRLC
      • Furișîndu-se de Ivan, iese cu dînsa [cu darabana] afară. CREANGĂ, P. 310.
        surse: DLRLC
  • comentariu locuțiune Formă gramaticală: furișáte.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • furiș
    surse: DEX '09 DEX '98

furiș (adj.)

etimologie:

  • Fur + sufix -iș.
    surse: DEX '98 DEX '09