FUNDA vb. I v. fonda.

funda vt [At: URICARIUL V, 140/4 / V: fon~ / Pzi: ~dez / E: fr fonder, lat fundare] 1 A întemeia. 2 A crea. 3 A susține afirmații, idei, teorii etc. pe baza unor argumente, probe.

FUNDA, fundez, vb. I. Tranz. A pune bază; a întemeia, a înființa, a institui, a crea. ♦ A întemeia afirmații, idei, teorii etc. pe argumente, pe probe. [Var.: fonda vb. I] – Din fr. fonder, lat. fundare.

FUNDA, fundez, vb. I. Tranz. A pune bază; a întemeia, a înființa, a institui, a crea. Marx a fundat socialismul științific. ▭ Clasicii marxism-leninismului, iar în gîndirea premarxistă democrații revoluționari ruși, au fundat teoretic valoarea de luptă – valoarea politică – a satirei realiste. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 344, 2/1. – Variantă: fonda (NEGRUZZI, S. I 359, ALEXANDRESCU, M. 204) vb. I.

FUNDA vb. I. tr. A pune bazele; a întemeia, a înființa, a institui. [Var. fonda vb. I. / < lat. fundare, cf. fr. fonder].

FUNDA vb. tr. 1. a pune bazele, a realiza fundația. 2. a întemeia afirmații, teorii etc. pe argumente, pe probe; a înființa, a institui. (< fr. fonder, lat. fundare)

A FUNDA ~ez tranz. 1) (întreprinderi, grupuri, publicații, teorii etc.) A face să ia ființă; a întemeia; a înființa. ~ o teorie. 2) A face să aibă drept fundament; a baza. /<fr. fonder, lat. fundare

A SE FUNDA mă ~ez intranz. A pune fundament; a se întemeia; a se sprijini; a conta; a se bizui; a se baza. /<fr. fonder, lat. fundare

fundà v. 1. a așeza fundamentele unei construcțiuni; 2. a stabili, a institui: a funda un regat, o religiune; 3. fig. a sprijini cu probe: părerea mea e fundată pe fapte.

FONDA, fondez, vb. I. Tranz. A pune bază; a întemeia, a înființa, a institui, a crea. ♦ A întemeia afirmații, idei, teorii etc. pe argumente, pe probe. [Var.: funda vb. I.] – Din fr. fonder, lat. fundare.

fonda v vz funda

fundă sf [At: FILIMON, ap. TDRG / V: ~ntă / Pl: ~de / E: ngr φούνδα] 1 (Înv) Ciucure (la fes). 2 Nod în forma aripilor unui fluture, făcut dintr-o fâșie de mătase, de pânză etc. și servind ca podoabă Cf fiong. 3 (Pex) Panglică. 4 (Spc) Cravată legată în formă de fundă (2).

funtă sf vz fundă

FONDA, vb. I v. funda.

FONDA vb. I v. funda.

FUNDĂ, funde, s. f. Nod în formă de fluture, făcut dintr-o fîșie de mătase, de pînză etc. și servind ca podoabă. Vezi dinaintea ochilor... o tavă cu un purcel pe ea, gătit cu o fundă roză. PAS, Z. I 174. Funda roșie așezată în părul rar. DUNĂREANU, CH. 33. O legătură în care-și strînsese un calendar pentru dascălul Clăiță, o fundă făcută din panglică albastră. SLAVICI, O. I 88.

FONDA vb. I. v. funda.

FUNDĂ ~e f. Podoabă constând dintr-o panglică legată în formă de fluture. /<ngr. funta

fundă f. nod de panglică. [Gr. mod.].

*fondéz, V. fundez.

fúndă și (Munt.) fúntă f., pl. e (ngr. funda [scris fúnta], moț, cĭucure, d. turc funda, tufiș). Fĭonc. Mar. (fundă). Frînghia care susține o amtenă saŭ rîdică o pînză (și fungă, pl. ĭ).

*fundéz v. tr. (lat. fundare, d. fundus, fund). Așez fundamentu, pun temelia uneĭ construcțiunĭ. Fig. Stabilesc, instituĭ, întemeĭez, înființez: a funda o universitate, o religiune. Sprijin cu probe: a funda o acuzațiune pe fapte probate. – Fals fondez (fr. fonder).

fúntă, V. fundă.

funda vb., ind. prez. 1 sg. fundez, 3 sg. și pl. fundează

funda

fonda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fondez, 3 fondează; conj. prez. 1 sg. să fondez, 3 să fondeze

fundă s. f., g.-d. art. fundei; pl. funde

!fonda vb., ind. prez. 3 fondează

fundă s. f., g.-d. art. fundei; pl. funde

fonda vb., ind. prez. 1 sg. fondez, 3 sg. și pl. fondează

fundă s. f., g.-d. art. fundei; pl. funde

fundă

fundă, -de.

fundez.

FUNDA vb. v. înființa.

FUNDA vb. a constitui, a crea, a ctitori, a institui, a înființa, a întemeia, a organiza, (astăzi rar) a statornici, (înv.) a sădi, a stabili, a statori, a temeli, (grecism înv.) a sistisi, (fig.) a urzi. (A ~ un așezămînt, o societate culturală.)

A funda ≠ a lichida

fundă (funde), s. f. – 1. (Înv.) Ciucure. – 2. Panglică, nod sau legătură de panglici. – Var. funtă. Mr. fundă. Ngr. φοῦντα (Meyer, Neugr. St., IV, 71; Pascu, I, 89; Gáldi 192), cf. alb. funda, bg. funda (Bernard 44).

FONDA [fɔndə] 1. Henry F. (1905-1982), actor american de teatru; i film. Creatorul unei tipologii diverse, complexe, dominată de eroul puternic și integru („Fructele mâniei”, „Draga mea Clementina”, „12 oameni furioși”, „Ziua cea mai lungă”, „Bătălia de la Midway”, „Tentacule”). Premiul Oscar: 1982 („Eleșteul de aur”). 2. Jane F. (n. 1937), actriță americană de film. Fiica lui F. (1). Interpretă sensibilă, în special a rolurilor de factură dramatică („Cat Ballou”, „Barbarella”, „Și caii se împușcă, nu-i așa?”, „O femeie de afaceri”, „Stanley și Iris”). Premiul Oscar: 1971 („Klute”), 1978 (Întoarcerea acasă). 3. Peter F. (n. 1939), actor și regizor american de film. Fiul lui F. (1). S-a impus în „Îngerii sălbatici” și „Călărețul nepăsător”, lansând un nou tip de antierou. În filmele pe care le-a regizat se regăsesc toate obsesiile Americii („Călătoria”, „Oamenii”).