2 intrări

36 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FUNDÁ vb. I v. fonda.

funda vt [At: URICARIUL V, 140/4 / V: fon~ / Pzi: ~dez / E: fr fonder, lat fundare] 1 A întemeia. 2 A crea. 3 A susține afirmații, idei, teorii etc. pe baza unor argumente, probe.

FUNDÁ, fundez, vb. I. Tranz. A pune bază; a întemeia, a înființa, a institui, a crea. ♦ A întemeia afirmații, idei, teorii etc. pe argumente, pe probe. [Var.: fondá vb. I] – Din fr. fonder, lat. fundare.

FUNDÁ, fundez, vb. I. Tranz. A pune bază; a întemeia, a înființa, a institui, a crea. Marx a fundat socialismul științific.Clasicii marxism-leninismului, iar în gîndirea premarxistă democrații revoluționari ruși, au fundat teoretic valoarea de luptăvaloarea politicăa satirei realiste. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 344, 2/1. – Variantă: fondá (NEGRUZZI, S. I 359, ALEXANDRESCU, M. 204) vb. I.

FUNDÁ vb. I. tr. A pune bazele; a întemeia, a înființa, a institui. [Var. fonda vb. I. / < lat. fundare, cf. fr. fonder].

FUNDÁ vb. tr. 1. a pune bazele, a realiza fundația. 2. a întemeia afirmații, teorii etc. pe argumente, pe probe; a înființa, a institui. (< fr. fonder, lat. fundare)

A FUNDÁ ~éz tranz. 1) (întreprinderi, grupuri, publicații, teorii etc.) A face să ia ființă; a întemeia; a înființa. ~ o teorie. 2) A face să aibă drept fundament; a baza. /<fr. fonder, lat. fundare

A SE FUNDÁ mă ~éz intranz. A pune fundament; a se întemeia; a se sprijini; a conta; a se bizui; a se baza. /<fr. fonder, lat. fundare

fundà v. 1. a așeza fundamentele unei construcțiuni; 2. a stabili, a institui: a funda un regat, o religiune; 3. fig. a sprijini cu probe: părerea mea e fundată pe fapte.

FONDÁ, fondez, vb. I. Tranz. A pune bază; a întemeia, a înființa, a institui, a crea. ♦ A întemeia afirmații, idei, teorii etc. pe argumente, pe probe. [Var.: fundá vb. I.] – Din fr. fonder, lat. fundare.

FÚNDĂ, funde, s. f. Nod în forma aripilor unui fluture, făcut dintr-o fâșie de mătase, de pânză etc. și servind ca podoabă; p. ext. panglică. – Din ngr. fúnda.

FÚNDĂ, funde, s. f. Nod în forma aripilor unui fluture, făcut dintr-o fâșie de mătase, de pânză etc. și servind ca podoabă; p. ext. panglică. – Din ngr. fúnda.

fundă sf [At: FILIMON, ap. TDRG / V: ~ntă / Pl: ~de / E: ngr φούνδα] 1 (Înv) Ciucure (la fes). 2 Nod în forma aripilor unui fluture, făcut dintr-o fâșie de mătase, de pânză etc. și servind ca podoabă Cf fiong. 3 (Pex) Panglică. 4 (Spc) Cravată legată în formă de fundă (2).

FÚNDĂ, funde, s. f. Nod în formă de fluture, făcut dintr-o fîșie de mătase, de pînză etc. și servind ca podoabă. Vezi dinaintea ochilor... o tavă cu un purcel pe ea, gătit cu o fundă roză. PAS, Z. I 174. Funda roșie așezată în părul rar. DUNĂREANU, CH. 33. O legătură în care-și strînsese un calendar pentru dascălul Clăiță, o fundă făcută din panglică albastră. SLAVICI, O. I 88.

FÚNDĂ ~e f. Podoabă constând dintr-o panglică legată în formă de fluture. /<ngr. funta

arată toate definițiile

Intrare: fonda
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fonda
  • fondare
  • fondat
  • fondatu‑
  • fondând
  • fondându‑
singular plural
  • fondea
  • fondați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fondez
(să)
  • fondez
  • fondam
  • fondai
  • fondasem
a II-a (tu)
  • fondezi
(să)
  • fondezi
  • fondai
  • fondași
  • fondaseși
a III-a (el, ea)
  • fondea
(să)
  • fondeze
  • fonda
  • fondă
  • fondase
plural I (noi)
  • fondăm
(să)
  • fondăm
  • fondam
  • fondarăm
  • fondaserăm
  • fondasem
a II-a (voi)
  • fondați
(să)
  • fondați
  • fondați
  • fondarăți
  • fondaserăți
  • fondaseți
a III-a (ei, ele)
  • fondea
(să)
  • fondeze
  • fondau
  • fonda
  • fondaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • funda
  • fundare
  • fundat
  • fundatu‑
  • fundând
  • fundându‑
singular plural
  • fundea
  • fundați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fundez
(să)
  • fundez
  • fundam
  • fundai
  • fundasem
a II-a (tu)
  • fundezi
(să)
  • fundezi
  • fundai
  • fundași
  • fundaseși
a III-a (el, ea)
  • fundea
(să)
  • fundeze
  • funda
  • fundă
  • fundase
plural I (noi)
  • fundăm
(să)
  • fundăm
  • fundam
  • fundarăm
  • fundaserăm
  • fundasem
a II-a (voi)
  • fundați
(să)
  • fundați
  • fundați
  • fundarăți
  • fundaserăți
  • fundaseți
a III-a (ei, ele)
  • fundea
(să)
  • fundeze
  • fundau
  • funda
  • fundaseră
Intrare: fundă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fundă
  • funda
plural
  • funde
  • fundele
genitiv-dativ singular
  • funde
  • fundei
plural
  • funde
  • fundelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fonda funda

  • 1. A pune bază.
    exemple
    • Marx a fondat socialismul științific.
      surse: DLRLC
    • Clasicii marxism-leninismului, iar în gîndirea premarxistă democrații revoluționari ruși, au fundat teoretic valoarea de luptă – valoarea politică – a satirei realiste. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 344, 2/1.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A întemeia afirmații, idei, teorii etc. pe argumente, pe probe.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

fundă

  • 1. Nod în forma aripilor unui fluture, făcut dintr-o fâșie de mătase, de pânză etc. și servind ca podoabă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX diminutive: fundiță attach_file 3 exemple
    exemple
    • Vezi dinaintea ochilor... o tavă cu un purcel pe ea, gătit cu o fundă roză. PAS, Z. I 174.
      surse: DLRLC
    • Funda roșie așezată în părul rar. DUNĂREANU, CH. 33.
      surse: DLRLC
    • O legătură în care-și strînsese un calendar pentru dascălul Clăiță, o fundă făcută din panglică albastră. SLAVICI, O. I 88.
      surse: DLRLC

etimologie: