Definiția cu ID-ul 497959:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
fundă (funde), s. f. – 1. (Înv.) Ciucure. – 2. Panglică, nod sau legătură de panglici. – Var. funtă. Mr. fundă. Ngr. φοῦντα (Meyer, Neugr. St., IV, 71; Pascu, I, 89; Gáldi 192), cf. alb. funda, bg. funda (Bernard 44).