18 definiții pentru frâu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRÂU, frâie, s. n. Totalitatea curelelor, împreună cu zăbala, care se pun pe capul și în gura unui cal (de călărie) spre a-l supune și a-l putea mâna. ◊ Loc. adj. Fără frâu = neînfrânat, lăsat (prea) liber; dezmățat. ◊ Expr. A-și pune frâu limbii (sau gurii) sau a-și pune frâu la limbă = a vorbi cumpătat, cu prudență; a se reține de la vorbă. A ține (pe cineva) în frâu = a domoli avântul sau pornirile cuiva. A ține (pe cineva) în șapte (sau nouă) frâie = a supraveghea (pe cineva) de aproape, a nu-i lăsa nicio libertate. A da (cuiva sau la ceva) frâu liber (sau slobod) = a lăsa în voie. A pune (în) frâu = a stăvili; a înfrâna, a stăpâni. ♦ Fig. (Cu pl. frâne) Conducere politică. [Pl. și: frâne, (rar) frâuri] – Lat. frenum.

frâu sn [At: CORESI, PS. 78 / V: (înv) ~â2 sf (Pl: ~âne) / Pl: ~âie, ~âne, (rar) ~ri / E: ml frenum] 1 Totalitatea curelelor, împreună cu zăbala, care se pun pe capul și în gura unui cal (de călărie) spre a-l supune și spre a-l mâna Cf căpăstru. 2 (Mpl) Hățuri. 3 (Pop; îe) La măgăriță bătrână ~ poleit Se spune despre un lucru nepotrivit. 4 (Atm; pop; îs) ~l limbii Membrană care unește fața inferioară a limbii cu mucoasa gurii Si: (pop) ața limbii. 5-6 (Îljv) Fără ~ (Prea) liber Si: neînfrânat. 7-8 (Îal) (În mod) dezmățat. 9 (Îe) A-și pune ~ limbii (sau gurii) sau a-și pune ~ la limbă A vorbi cumpătat, cu prudență. 10 (Îae) A se reține de la vorbă. 11 (Îe) A ține (pe cineva) în (sau din) ~ A domina pe cineva. 12 (Îae) A domoli avântul sau pornirile cuiva. 13 (Îe) A ține (pe cineva) în șapte (sau nouă) ~âie A supraveghea (pe cineva) de aproape, fără a-i lăsa nici o libertate. 14 (Îe) A slobozi ~l sau a slăbi din ~ A lăsa (mai) liber. 15 (Îe) A da (cuiva sau la ceva) ~ liber (sau slobod) A lăsa în voie. 16 (Îe) A lăsa (pe cineva) în ~l său A lăsa pe cineva să acționeze după bunul plac. 17 (Îe) A pune (în) ~ A stăvili. 18 (Îae) A stăpâni. 19 (Fig; mpl; îf frâne) Putere care se opune acțiunii cuiva sau a ceva. 20 (Fig; mpl; îf frâne) Conducere politică. corectată

FRÂU, frâie, s. n. Totalitatea curelelor, împreună cu zăbala, care se pun pe capul și în gura unui cal (de călărie) spre a-l supune și a-l putea mâna. ◊ Loc. adj. Fără frâu = neînfrânat, lăsat (prea) liber; dezmățat. ◊ Expr. A-și pune frâu limbii (sau gurii) sau a-și pune frâu la limbă = a vorbi cumpătat, cu prudență; a se reține de la vorbă. A ține (pe cineva) în frâu = a domoli avântul sau pornirile cuiva. A ține (pe cineva) în șapte (sau nouă) frâie = a supraveghea (pe cineva) de aproape, a nu-i lăsa nici o libertate. A da (cuiva sau la ceva) frâu liber (sau slobod) = a lăsa în voie. A pune (în) frâu = a stăvili; a înfrâna, a stăpâni. ♦ Fig. (Cu pl. frâne) Conducere politică. [Pl. și: frâne, (rar) frâuri] – Lat. frenum.

FRÂU ~ie n. Element de harnașament constând dintr-un complex de curele, care, împreună cu zăbala, se îmbracă pe capul unui cal, servind la conducerea acestuia. ◊ A da cuiva ~ liber a lăsa pe cineva să procedeze după cum îi dictează conștiința. A ține în ~ a) a tempera acțiunile cuiva; b) a împiedica (pe cineva) să se manifeste. /<lat. frenum

frâu n. 1. curele ce se pun pe capul calului împreună cu lanțul de fier în gură spre a-l mâna; 2. fig. ceeace oprește, ceeace reține: a pune un frâu pasiunilor. [Lat. FRENUM].

FRÎU, frîie și frîne, s. n. 1. Totalitatea curelelor care se pun pe capul și în gura unui cal (de călărie) spre a-l putea mîna. Munteanca a bătut în grumazul calului cu capătul frîului și a trecut repede înainte. SADOVEANU, B. 153. Fiul craiului îi și trage atunci cu frîul în cap. CREANGĂ, P. 195. Armăsarii spumega, Frîiele și le mușca. ALECSANDRI, P. P. 168. ◊ Fig. Frînele legii. VLAHUȚĂ, N. 54. Planeții... din frînele luminii și ai soarelui scăpați. EMINESCU, O. I. 133. ◊ Loc. adj. Fără frîu = neînfrînat, necumpătat, lăsat (prea) liber; dezmățat. Aici... oricine știe că veseliile sînt fără frîu. SADOVEANU, O. VII 227. Învrăjbirea fără frîu a oamenilor. VLAHUȚĂ, N. 56. ◊ Expr. A-și pune frîu limbii (sau gurii) = a vorbi cumpănit, a se reține de la vorbă. A ține (pe cineva) în frîu = a stăpîni (pe cineva), a domoli avîntul sau pornirile cuiva. A ține (pe cineva) în șapte (sau în nouă) frîne = a supraveghea (pe cineva) de aproape, a nu-i lăsa (nici o) libertate. Mi-i urît de cin’te ține, Că te ține-n nouă frîne. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 60. A slobozi frîul (sau a slăbi din frîu) = a da (mai multă) libertate. A da (cuiva sau la ceva) frîu (liber sau slobod) = a lăsa în voie. Dăduse frîu slobod închipuirii înfierbîntate. POPA, V. 115. A pune (în) frîu = a stăvili, a opri; a înfrîna, a stăpîni. De-ar fi fost lăsat prin lume Să treci ca orice om de rînd, Ce lesne-ai fi pus frîu durerii Și răzvrătitului tău gînd. VLAHUȚĂ, O. A. 50. 2. Fig. (În forma de pl. frîne) Conducere politică. Popor, ține frînele În puternica-ți mînă. TOMA, C. V. 394. Mîndră e și Clara doamna, azi, cînd frînele puterii Par pe mîini a-i fi lăsate. DAVILA, V. V. 21. – Pl. și: (rar) frîuri (EMINESCU, O. IV 152).

frîŭ n., pl. frîurĭ și frîne, ca grîŭ (lat. frênum, it. sp. freno, eng. frain, fr. frein, pv. cat. fre, pg. freo). Curele care se pun în capu caluluĭ cînd trage saŭ eștĭ călare. Frînă, opritoare, pedică. Fig. Frîu legiĭ, autoritatea legiĭ. A pune frîŭ unuĭ lucru, a pune în frîŭ un lucru, a-l înfrîna, a-l opri. Fără frîŭ, impetuos, neoprit: a te răpezi fără frîŭ în luptele politice. V. căpăstru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!frâu s. n., art. frấul; pl. frấie

frâu s. n., art. frâul; (parte a hamului) pl. frâie (sil. frâ-ie), (conducere politică) pl. frâie

frâu, frâie pl. și frâne (hățuri, figurat: conducere).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FRÂU s. 1. (înv.) dezghin. (Ține calul de ~.) 2. hăț. (Strânge ~l.)

FRÎU s. 1. (înv.) dezghin. (Ține calul de ~.) 2. hăț. (Strînge ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

frîu (-îne), s. n. – Totalitatea curelelor care se pun pe capul și la gura unui cal pentru a-l putea mîna. Mr. frănu, fărnu, megl. frǫn. Lat. frēnum (Pușcariu 655; Candrea-Dens., 652; REW 3496; Philippide, II, 643; DAR), cf. alb. frë (pl. freni), it., sp. freno, fr. frein, prov., cat. fre, port. freo. Pl. (înv.) frînă (sec. XVI), sună și frîie și frîuri. Tratamentul lui n este neclar, cf. și brîu, pl. brîne și grîu, pl. grîne. Der. frînă (-ne), s. f. (frîu), refăcut după pl., pe baza fr. frein; frînar, s. n. (muncitor feroviar care manevrează frîna de mînă); înfrîna (var. frina), vb. (a pune frînă; a încetini, a modera; a se reține, a se domina); neînfrînat, adj. (care nu se înfrînează); înfrînător, adj. (moderat); desfrîna, vb. (a se destrăbăla; a corupe; a vicia; a se prostitua). După Pușcariu 943, Candrea-Dens., 654 și REW 4411 înfrîna reprezintă un lat. *infrēnāre.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a lăsa frâu liber (cuiva) expr. a da (cuiva) libertate de acțiune.

a ține în frâu (pe cineva) expr. a exercita un control ferm asupra conduitei cuiva.

a-și pune frâu limbii expr. 1. a amuți; a tăcea ostentativ. 2. a ști să păstreze un secret.

a-și ține limba-n frâu expr. a manifesta prudență atunci când vorbește; a nu rosti (tot) ceea ce gândește.

Intrare: frâu
frâu1 (pl. -ie) substantiv neutru
substantiv neutru (N42)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frâu
  • frâul
  • frâu‑
plural
  • frâie
  • frâiele
genitiv-dativ singular
  • frâu
  • frâului
plural
  • frâie
  • frâielor
vocativ singular
plural
frâu2 (pl. -ne) substantiv neutru
substantiv neutru (N45)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frâu
  • frâul
  • frâu‑
plural
  • frâne
  • frânele
genitiv-dativ singular
  • frâu
  • frâului
plural
  • frâne
  • frânelor
vocativ singular
plural
frâu3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frâu
  • frâul
  • frâu‑
plural
  • frâuri
  • frâurile
genitiv-dativ singular
  • frâu
  • frâului
plural
  • frâuri
  • frâurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

frâu

  • 1. Totalitatea curelelor, împreună cu zăbala, care se pun pe capul și în gura unui cal (de călărie) spre a-l supune și a-l putea mâna.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dezghin hăț diminutive: frâuleț attach_file 5 exemple
    exemple
    • Munteanca a bătut în grumazul calului cu capătul frîului și a trecut repede înainte. SADOVEANU, B. 153.
      surse: DLRLC
    • Fiul craiului îi și trage atunci cu frîul în cap. CREANGĂ, P. 195.
      surse: DLRLC
    • Armăsarii spumega, Frîiele și le mușca. ALECSANDRI, P. P. 168.
      surse: DLRLC
    • figurat FrÎnele legii. VLAHUȚĂ, N. 54.
      surse: DLRLC
    • figurat Planeții... din frînele luminii și ai soarelui scăpați. EMINESCU, O. I. 133.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adjectivală Fără frâu = lăsat (prea) liber.
      exemple
      • Aici... oricine știe că veseliile sînt fără frîu. SADOVEANU, O. VII 227.
        surse: DLRLC
      • Învrăjbirea fără frîu a oamenilor. VLAHUȚĂ, N. 56.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A-și pune frâu limbii (sau gurii) sau a-și pune frâu la limbă = a vorbi cumpătat, cu prudență; a se reține de la vorbă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. expresie A ține (pe cineva) în frâu = a domoli avântul sau pornirile cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: domoli
    • 1.4. expresie A ține (pe cineva) în șapte (sau nouă) frâie = a supraveghea (pe cineva) de aproape, a nu-i lăsa nicio libertate.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: supraveghea attach_file un exemplu
      exemple
      • Mi-i urît de cin’te ține, Că te ține-n nouă frîne. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 60.
        surse: DLRLC
    • 1.5. expresie A slobozi frâul (sau a slăbi din frâu) = a da (mai multă) libertate.
      surse: DLRLC
    • 1.6. expresie A da (cuiva sau la ceva) frâu liber (sau slobod) = a lăsa în voie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Dăduse frîu slobod închipuirii înfierbîntate. POPA, V. 115.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • De-ar fi fost lăsat prin lume Să treci ca orice om de rînd, Ce lesne-ai fi pus frîu durerii Și răzvrătitului tău gînd. VLAHUȚĂ, O. A. 50.
        surse: DLRLC
    • 1.8. figurat Conducere politică.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Popor, ține frînele În puternica-ți mînă. TOMA, C. V. 394.
        surse: DLRLC
      • Mîndră e și Clara doamna, azi, cînd frînele puterii Par pe mîini a-i fi lăsate. DAVILA, V. V. 21.
        surse: DLRLC
      • comentariu figurat Cu plural frâne.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: