29 de definiții pentru formație / formațiune formațiune (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FORMÁȚIE, formații, s. f. 1. Alcătuire, întocmire, organizare, constituire. 2. (Geol.) Strat de roci caracterizate prin anumite particularități ale constituției lor și care s-au format în anumite condiții geologice dintr-o anumită perioadă de timp. 3. Mod de dispunere a militarilor pentru un anumit scop. 4. Ansamblu, echipă artistică. 5. Componența unei echipe sportive; echipă sportivă. ♦ Modul de dispunere (în coloană sau în linie) a unui grup de sportivi. 6. Combinație de cifre, de figuri sau de poziții la unele jocuri sportive, distractive sau de noroc (șah, loto, pronosport etc.). [Var.: formațiúne s. f.] – Din fr. formation, lat. formatio, -onis.

formație sf [At: ODOBESCU, S. II, 236 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr formation, lat formatio, -onis] 1 Alcătuire. 2 Organizare. 3 Constituire. 4 (Glg) Strat de roci caracterizate prin anumite particularități ale constituției lor și care s-au format în anumite condiții geologice dintr-o anumită perioadă de timp. 5 Mod în care este dispusă o unitate militară pentru adunare, marș sau luptă. 6 Ansamblu artistic. 7 Componența unei echipe sportive. 8 Echipă sportivă. 9 Modul de dispunere (în coloană sau în linie) a unui grup de sportivi. 10 Combinație de cifre, de figuri sau de poziții la unele jocuri sportive, distractive sau de noroc (șah, loto, pronosport etc.).

FORMÁȚIE, formații, s. f. 1. Alcătuire, întocmire, organizare, constituire. 2. (Geol.) Strat de roci caracterizate prin anumite particularități ale constituției lor și care s-au format în anumite condiții geologice dintr-o anumită perioadă de timp. 3. Fel în care este dispusă o unitate militară pentru adunare, marș sau luptă. 4. Ansamblu, echipă artistică. 5. Componența unei echipe sportive; echipă sportivă. ♦ Modul de dispunere (în coloană sau în linie) a unui grup de sportivi. 6. Combinație de cifre, de figuri sau de poziții la unele jocuri sportive, distractive sau de noroc (șah, loto, pronosport etc.). [Var.: formațiúne s. f.] – Din fr. formation, lat. formatio, -onis.

FORMÁȚIE, formații, s. f. (Și în forma formațiune) 1. Alcătuire, întocmire, organizare, formare (1). O materie organică supusă la un proces de formațiune. ODOBESCU, S. II 236. ♦ (Concretizat) Strat de roci dintr-o anumită perioadă geologică. Șisturile cristaline din Dobrogea sînt formații paleozoice. 2. (Ec. pol.; urmat de determinările «social-economică», «economico-socială» sau «socială») Orînduire economică istoricește determinată a societății și suprastructura corespunzătoare acesteia. Legea concordanței obligatorii a relațiilor de producție cu caracterul forțelor de producție explică dezvoltarea formațiunilor sociale ca un proces istoric natural. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 44. ◊ (Urmat de determinările «capitalist» sau «socialist» arată caracterul formației sociale) În formația socialistă a fost lichidată pentru vecie exploatarea omului de către om. 3. Fel în care este dispusă o unitate militară, pentru adunare, marș sau luptă. Soldații mergeau în formație de cîte cinci. Batalionul era în formație de luptă. 4. Ansamblu, echipă. Formație artistică. ♦ Componența unei echipe sportive. 5. Combinație de cifre, figuri sau poziții la unele jocuri (loto, șah, pronosport etc.). – Variantă: formațiúne (pronunțat -ți-u-) s. f.

FORMÁȚIE s.f. 1. Întocmire, alcătuire, organizare; formare. ♦ Complex de strate din scoarța Pământului depuse într-o anumită perioadă geologică. 2. Formație social-economică = categorie ce desemnează o treaptă istorică determinată a dezvoltării societății, caracterizată printr-un nivel determinat al forțelor de producție, prin relațiile de producție corespunzătoare acestora și o suprastructură generată de aceste relații. 3. Așezare, dispozitiv al unei unități militare în vederea unei acțiuni. 4. Ansamblu, echipă. 5. Combinație de cifre, de figuri sau de poziții la unele jocuri (la loterie etc.). [Gen. -iei, var. formațiune s.f. / < fr. formation, it. formazione, lat. formatio].

FORMÁȚIE s. f. 1. întocmire, organizare; constituire. 2. cuvânt format pe terenul limbii proprii prin mijloace interne. 3. componenta unei echipe sportive; ansamblu, echipă, colectiv. 4. combinație de cifre, figuri sau poziții la unele jocuri (loto, șah etc.). 5. pregătire într-un domeniu. (< fr. formation, lat. formatio)

FORMÁȚIE ~i f. 1) Mod de aranjare, de organizare a unor ființe sau a unor obiecte. 2) Mod de dispunere a unei unități militare. ~ de marș. 3) Ansamblu artistic. ~ de dansuri. 4) Combinație de cifre sau de figuri la unele jocuri. 5) Îmbinare de elemente genetic legate între ele (prin comunitatea condițiilor de apariție). ◊ ~ social-economică treaptă istorică a dezvoltării societății. ~ geologică complex de roci alcătuite într-o anumită perioadă geologică. [Art. formația; G.-D. formației; Sil. -ți-e] /<fr. formation, lat. formatio, ~onis

FORMAȚIÚNE s. f. v. formație.

FORMAȚIÚNE s. f. v. formație.

FORMAȚIÚNE s. f. v. formație.

formațiune sf vz formație

FORMAȚIÚNE s.f. v. formație.

FORMAȚIÚNE s. f. 1. complex de straturi din scoarța Pământului depuse într-o anumită perioadă geologică. 2. ~ social-economică = categorie a materialismului istoric ce desemnează o treaptă istorică a dezvoltării societății, caracterizată printr-un nivel determinat al forțelor de producție, prin relațiile de producție corespunzătoare acestora și o suprastructură generată de aceste relații. 3. așezare a militarilor (sau a subunităților militare) în cadrul unei unități în vederea executării unei misiuni. (< fr. formation, lat. formatic)

formați(un)e f. acțiunea de a (se) forma.

*formațiúne f. (lat. formátio, -ónis). Acțiunea de a forma orĭ de a se forma. Lucru format, modu cum e format (o stîncă, un teren, o trupă): formațiunĭ cŭaternare, formațiune densă. În formațiune, nedezvoltat încă: societate în formațiune. – Și -áție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

formáție (echipă, combinație) (-ți-e) s. f., art. formáția (-ți-a), g.-d. art. formáției; pl. formáții, art. formáțiile (-ți-i-)

formáție (alcătuire, echipă, combinație) s. f. (sil. -ți-e), art. formáția (sil. -ți-a), g.-d. art. formáției; pl. formáții, art. formáțiile (sil. -ți-i-)

formațiúne (structură anatomică, economică, geologică, militară) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. formațiúnii; pl. formațiúni

formațiúne (econ., geol., mil.) s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. formațiúnii; pl. formațiúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FORMÁȚIE s. 1. alcătuire, compunere, întocmire. (Grupul mergea în următoarea ~...) 2. v. ansamblu. 3. v. echipă. 4. pregătire. (De ~ clasică.)

FORMAȚIE s. 1. alcătuire, compunere, întocmire. (Grupul mergea în următoarea ~.) 2. ansamblu, colectiv, trupă. (~ artistică.) 3. echipă. (~ sportivă.) 4. orînduire, sistem. (~ social-economică.) 5. pregătire. (De ~ clasică.)

arată toate definițiile

Intrare: formație / formațiune
formație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • formație
  • formația
plural
  • formații
  • formațiile
genitiv-dativ singular
  • formații
  • formației
plural
  • formații
  • formațiilor
vocativ singular
plural
formațiune substantiv feminin
  • silabație: -ți-u-ne
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • formațiune
  • formațiunea
plural
  • formațiuni
  • formațiunile
genitiv-dativ singular
  • formațiuni
  • formațiunii
plural
  • formațiuni
  • formațiunilor
vocativ singular
plural

formație / formațiune formațiune

  • exemple
    • O materie organică supusă la un proces de formațiune. ODOBESCU, S. II 236.
      surse: DLRLC
  • 2. geologie Strat de roci caracterizate prin anumite particularități ale constituției lor și care s-au format în anumite condiții geologice dintr-o anumită perioadă de timp.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Șisturile cristaline din Dobrogea sunt formații paleozoice.
      surse: DLRLC
  • 3. economie politică (Urmat de determinările «social-economică», «economico-socială» sau «socială») Orânduire economică istoricește determinată a societății și suprastructura corespunzătoare acesteia.
    surse: DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Legea concordanței obligatorii a relațiilor de producție cu caracterul forțelor de producție explică dezvoltarea formațiunilor sociale ca un proces istoric natural. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 44.
      surse: DLRLC
    • 3.1. Urmat de determinările «capitalist» sau «socialist» arată caracterul formației sociale.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • În formația socialistă a fost lichidată pentru vecie exploatarea omului de către om.
        surse: DLRLC
  • 4. Mod de dispunere a militarilor pentru un anumit scop.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Soldații mergeau în formație de câte cinci. Batalionul era în formație de luptă.
      surse: DLRLC
  • 5. Ansamblu, echipă artistică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ansamblu colectiv (s.n.) echipă un exemplu
    exemple
    • Formație artistică.
      surse: DLRLC
  • 6. Componența unei echipe sportive; echipă sportivă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • 6.1. Modul de dispunere (în coloană sau în linie) a unui grup de sportivi.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 7. Cuvânt format pe terenul limbii proprii prin mijloace interne.
    surse: MDN '00
  • 8. Combinație de cifre, de figuri sau de poziții la unele jocuri sportive, distractive sau de noroc (șah, loto, pronosport etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
  • 9. Pregătire într-un domeniu.
    surse: MDN '00
  • comentariu Formație se folosește pentru sensurile (5.) și (8.), iar formațiune pentru celelalte sensuri.
    surse: DOOM 2

etimologie: