FORMAȚIE s. f. (< fr. formation, it. formazione, lat. formatio): 1. mod de dispunere, de combinare a elementelor de formare a unui cuvânt. Astfel, în derivatele dezrădăcina, preface, dulcișor, tinerime și vulturește componentele sunt dispuse în următoarele f.: dez- + rădăcină + -a, pre- + face, dulce + -ișor, tineri + -ime, vultur + -ește. 2. cuvânt, expresie sau locuțiune format(ă) pe terenul limbii române prin compunere, cu dispunerea elementelor componente într-o ordine anumită. Astfel, f. bunăstare, altcineva, treisprezece, binevoi, nicidecum, înspre și încât au următoarea dispunere a elementelor componente: bună + stare, alt + cineva, trei+ spre + zece, bine + voi, nici + de + cum, în + spre, în + cât. Se observă că locurile componentelor acestor f. nu pot fi schimbate (ca de altfel și în cazul interjecției tronca-tranca).