2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FOÍRE, foiri, s. f. Acțiunea de a (se) foi2 și rezultatul ei; forfotă, foială. – V. foi2.

foire sf [At: DA ms / P: fo-i~ / Pl: ~ri / E: foi1] 1 (Îvp) Umflare și dezumflare asemenea unor foaie. 2 (Îvr) Suflare în foaie. 3 (Pop; fig) Batere. 4 Forfotă.

FOÍRE, foiri, s. f. Acțiunea de a (se) foi2 și rezultatul ei; forfotă, foială. – V. foi2.

FOÍRE s. f. Acțiunea de a (se) foi. Am observat deodată foirea formidabilă a bălții. Toate lighioanele ei de la adîncuri suiau în zig-zaguri spre acele de fulger ale ploii. SADOVEANU, N. F. 74. Foirea urdiei a pornit din nou, ca a unui balaur cu multe capete și labe care se tîrîia prin mlaștină. id. F. J. 762.

FOÍ2, foiesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre o colectivitate, o mulțime) A se mișca, a umbla încoace și încolo; a mișuna, a forfoti, a fojgăi. ♦ (Despre un loc, o încăpere etc.) A fi plin de lume care mișună. 2. Refl. A nu sta locului, a umbla de colo până colo, a se mișca întruna; a se fâțâi. ♦ A se răsuci de pe o parte pe alta, a se mișca, a se agita în loc (căutându-și o poziție comodă). ♦ Fig. A se codi. 3. Tranz. A face să se înfoaie un obiect de îmbrăcăminte în jurul corpului. – Lat. *follire (= follere) sau din foaie.

foi1 [At: NEGRUZZI, S. II, 233 / Pzi: ~esc / E: ml *follire (= follere) sau foaie] 1 vi (Îvp) A se umfla și a se dezumfla ca niște foaie. 2 vi (Îvr) A sufla în foaie. 3 vt (Pop; fig) A bate. 4 vi (D. o colectivitate, o mulțime) A forfoti (2). 5 vi (D. un loc, o încăpere etc.) A fi plin de lume care circulă. 6 vr A se fâțâi (2). 7 vr A se răsuci de pe o parte pe alta (căutându-și o poziție comodă). 8 vr (Fig) A se codi. 9 vt (Rar; subiectul este mulțimea care forfotește) A copleși pe cineva. 10 vt (Subiectul indică insecte) A chinui pe cineva. 11 vt A face să se înfoaie un obiect de îmbrăcăminte în jurul corpului.

FOÍ2, foiesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre o colectivitate, o mulțime) A se mișca, a umbla încoace și încolo; a mișuna, a forfoti, a fojgăi. ♦ (Despre un loc, o încăpere etc.) A fi plin de lume care mișună. 2. Refl. A nu sta locului, a umbla de colo până colo, a se mișca întruna, a nu sta locului; a se fâțâi. ♦ A se răsuci de pe o parte pe alta, a se mișca, a se agita în loc (căutându-și o poziție comodă). ♦ Fig. A se codi. 3. Tranz. A face să se înfoaie un obiect de îmbrăcăminte în jurul corpului. – Lat. *follire (= follere) sau din foaie.

FOÍ2, foiesc, vb. IV. 1. Intranz. (Subiectul este o colectivitate, o mulțime) A se mișca, a umbla încoace și încolo; a mișuna, a forfoti. V. furnica. Oamenii, în sumane și cu cușme, foiau, se strecurau în șiraguri dese, grămădindu-se unii în alții. SADOVEANU, O. IV 45. Lumea foia pe jos, fără treabă, și totuși, preocupată. D. ZAMFIRESCU, R. 6. Fetele și flăcăii, gătiți frumos, ca în zi de sărbătoare, foiau prin sat în toate părțile. CREANGĂ, A. 123. ♦ (Subiectul este locul unde mișună o mulțime) A fi plin de lume care mișună. Cetatea foia de viață. SBIERA, P. 153. O poiană... ce foiește de oameni, ca un roi. ALECSANDRI, P. III 214. 2. Refl. A nu sta locului, a umbla de colo pînă colo; a se fîțîi. Țîțaca Leona... se foia din odaie în cerdac și din cerdac în odaie. SADOVEANU, N. F. 134. ♦ Fig. A se codi. Aprinde felinarul! Sublocotenentul se cam foia.Să nu ne vadă, d-le major. D. ZAMFIRESCU, R. 120. ♦ A-și întoarce corpul de pe o parte pe alta, a se mișca, a se învîrti. Jimboreanu se foi în paie, trezindu-se. CAMILAR, N. I 63. Se foi mult pe laiță, pînă ce își dădu seama că toate sînt sărace și necăjite ca și ea. id. TEM. 54. N-am spus eu? a rîs blînd moșneagul, cu gura-i știrbă, foindu-se în rantia-i sură. SADOVEANU, N. P. 357. 3. Tranz. (Cu privire la unele obiecte de îmbrăcăminte) A mișca, a învîrti în jurul corpului. Femeia încercă să rîdă, foindu-și fustele. DUMITRIU, V. L. 40.

A FOÍ2 foiésc tranz. (fuste) A face să se înfoaie. [Sil. fo-i] /<lat. follire

A FOÍ1 foiésc intranz. (despre mulțimi de ființe) A se mișca grăbit și haotic fără întrerupere; a forfoti; a fojgăi; a mișuna; a furnica; a roi; a foșni; a viermui. [Sil. fo-i] /<lat. follire

A SE FOÍ mă foiésc intranz. 1) A umbla fără astâmpăr (într-un spațiu restrâns); a se fâțâi. 2) A se întoarce mereu de pe o parte pe alta (în așternut); a se zvârcoli. 3) A nu se putea hotărî (dintr-o dată); a sta la cumpănă; a șovăi; a oscila; a pendula; a balansa; a ezita. [Sil. fo-i] /<lat. follire

foì v. Mold. a furnica: poiana ce foiește de oameni ca un roiu AL. [Origină necunoscută].

foĭésc v. intr. (ung. folyni, a se revărsa). Mișun, furnic, mă mișc în coace și’n colo în mare număr: foĭaŭ vermiĭ în cadavru. Îs plin de o mare mulțime care se mișcă: foĭește țara de Jidanĭ. V. refl. (cp. și cu foșnesc, fojgăĭesc). Mă învîrtesc, mă fîțîĭ, mă codesc, mă tot mișc nehotărît: îmbracă-te odată și nu te maĭ foi atîta!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

foíre s. f., g.-d. art. foírii; pl. foíri

foíre s. f., g.-d. art. foírii; pl. foíri

foí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. foiésc, imperf. 3 sg. foiá; conj. prez. 3 să foiáscă

foí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. foiésc, imperf. 3 sg. foiá; conj. prez. 3 sg. și pl. foiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FOIRE s. agitație, animație, colcăială, foială, forfotă, forfoteală, frămîntare, furnicare, mișcare, mișuială, mișunare, roială, viermuială, viermuire, (reg.) fojgăială, vînzoală, (fam.) fîțîială, fîțîire, fîțîit, vînzoleală. (Era o ~ de nedescris pe străzi.)

arată toate definițiile

Intrare: foire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • foire
  • foirea
plural
  • foiri
  • foirile
genitiv-dativ singular
  • foiri
  • foirii
plural
  • foiri
  • foirilor
vocativ singular
plural
Intrare: foi (vb.)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • foi
  • foire
  • foit
  • foitu‑
  • foind
  • foindu‑
singular plural
  • foiește
  • foiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • foiesc
(să)
  • foiesc
  • foiam
  • foii
  • foisem
a II-a (tu)
  • foiești
(să)
  • foiești
  • foiai
  • foiși
  • foiseși
a III-a (el, ea)
  • foiește
(să)
  • foiască
  • foia
  • foi
  • foise
plural I (noi)
  • foim
(să)
  • foim
  • foiam
  • foirăm
  • foiserăm
  • foisem
a II-a (voi)
  • foiți
(să)
  • foiți
  • foiați
  • foirăți
  • foiserăți
  • foiseți
a III-a (ei, ele)
  • foiesc
(să)
  • foiască
  • foiau
  • foi
  • foiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

foire

  • 1. Acțiunea de a (se) foi și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: foială forfotă attach_file 2 exemple
    exemple
    • Am observat deodată foirea formidabilă a bălții. Toate lighioanele ei de la adîncuri suiau în zig-zaguri spre acele de fulger ale ploii. SADOVEANU, N. F. 74.
      surse: DLRLC
    • Foirea urdiei a pornit din nou, ca a unui balaur cu multe capete și labe care se tîrîia prin mlaștină. SADOVEANU, F. J. 762.
      surse: DLRLC

etimologie:

foi (vb.)

  • 1. intranzitiv (Despre o colectivitate, o mulțime) A se mișca, a umbla încoace și încolo.
    exemple
    • Oamenii, în sumane și cu cușme, foiau, se strecurau în șiraguri dese, grămădindu-se unii în alții. SADOVEANU, O. IV 45.
      surse: DLRLC
    • Lumea foia pe jos, fără treabă, și totuși, preocupată. D. ZAMFIRESCU, R. 6.
      surse: DLRLC
    • Fetele și flăcăii, gătiți frumos, ca în zi de sărbătoare, foiau prin sat în toate părțile. CREANGĂ, A. 123.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre un loc, o încăpere etc.) A fi plin de lume care mișună.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Cetatea foia de viață. SBIERA, P. 153.
        surse: DLRLC
      • O poiană... ce foiește de oameni, ca un roi. ALECSANDRI, P. III 214.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A nu sta locului, a umbla de colo până colo, a se mișca întruna; a se fâțâi.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: fâțâi mișca attach_file un exemplu
    exemple
    • Țîțaca Leona... se foia din odaie în cerdac și din cerdac în odaie. SADOVEANU, N. F. 134.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A se răsuci de pe o parte pe alta, a se mișca, a se agita în loc (căutându-și o poziție comodă).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: agita învârti attach_file 3 exemple
      exemple
      • Jimboreanu se foi în paie, trezindu-se. CAMILAR, N. I 63.
        surse: DLRLC
      • Se foi mult pe laiță, pînă ce își dădu seama că toate sînt sărace și necăjite ca și ea. CAMILAR, TEM. 54.
        surse: DLRLC
      • N-am spus eu? a rîs blînd moșneagul, cu gura-i știrbă, foindu-se în rantia-i sură. SADOVEANU, N. P. 357.
        surse: DLRLC
    • 2.2. figurat A se codi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: codi attach_file un exemplu
      exemple
      • Aprinde felinarul! Sublocotenentul se cam foia. – Să nu ne vadă, d-le major. D. ZAMFIRESCU, R. 120.
        surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A face să se înfoaie un obiect de îmbrăcăminte în jurul corpului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Femeia încercă să rîdă, foindu-și fustele. DUMITRIU, V. L. 40.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină *follire (= follere)
    surse: DEX '09 DEX '98
  • foaie
    surse: DEX '09 DEX '98