filo-³ [At: DN³ / E: fr phyllo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) frunză.

filo-² [At: DN³ / E: fr phylo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Trib. 2 Neam.

filo-¹ [At: DA ms/ E: fr philo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația „prieten”, „iubitor”, „amator” de...

FILO- Element de compunere avînd sensul de «prieten, iubitor» și care servește la formarea unor cuvinte ca: filo-romîn, filo-rus, filo-francez.

FILO¹- Element prim de compunere savantă cu semnificația „prieten”, „amator”; „iubitor de”, „a prefera”, „a iubi”. [Var. fil-. / < fr. philo-, it. filo-, cf. gr. philos – prieten].

FILO³- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) frunză”. [< fr. phyllo-, it. fillo-, cf. gr. phyllon].

FILO²- Element prim de compunere savantă cu semnificația „trib”, „neam”. [< fr. phylo-, it. filo-, cf. gr. phyle – trib].

FILO²-, -FIL (Ă), -FILIE elem. „frunză”. (< fr. phyllo, -phylle, -phyllie, cf. gr. phyllon)

FILO¹-, -FILIE elem. „trib, neam, specie, rasă”. (< fr. phylo-, -phylie, cf. gr. phylon)

FILO³- elem. fil³(o)-. block

-fil² [At: DN³ / E: fr -phil, it -filo] Element secund de compunere savantă cu semnificația: 1 Prieten. 2 Amator. 3 Iubitor.

-filie² [At: DN³ / E: fr -philie, it -filia] Element secund de compunere savantă cu semnificația: 1 Prietenie. 2 Înclinație. 3 Preferință.

FIL-² v. filo¹-.

-FIL³ Element secund de compunere savantă cu semnificația „prieten”, „amator”, „iubitor”. [< fr. -phil, it. -filo, cf. gr. philos].

-FILIE Element secund de compunere savantă cu semnificația „prietenie”, „înclinație”, „preferință”. [< fr. -philie, it. -filia, cf. gr. philos – prieten].

-FIL⁵, -FILĂ², elem. v. filo³-.

-FILIE³ elem. v. filo³-.

-FILIE² elem. v. filo²-.

-FILIE¹ elem. v. filo¹-.

2) *-fil, -ă (vgr. philos, amic). Sufix adjectival care înseamnă „ĭubitor de”: bibliofil, galofil, germanofil. La Grecĭ e și prefix, ca’n filelen, filantrop, filolog, filosof. Și rom. se zice filoromân, filogal. V. -filie.

*-filíe (vgr. philia, ĭubire, amiciție). Sufix substantival feminin care înseamnă „ĭubire de”: bibliofilie, arghirofilie. V. -fil.

filo- – Prefix care indică iubire sau simpatie. Gr. φιλο- „iubitor”, în general prin intermediul fr. Ca în fr., se poate folosi uneori la sfîrșitul cuvintelor: filogrec sau grecofil, filorus sau rusofil.

FILO-₄ „filament, fir”. ◊ L. filum „fir, filament” > fr. filo-, engl. id. > rom. filo-. □ ~deză (v. -deză), s. f., intervenție chirurgicală în luxația umărului; sin. operația Lange.

FILO-₂ „neam, specie, rasă”. ◊ gr. phylon „rasă, trib, rudă” > fr. phylo-, germ. id., engl. id., it. filo- > rom. filo-. □ ~cenogeneză (v. ceno-₁, v. -geneză), s. f., dezvoltare istorică a tipurilor de vegetație; ~embriogeneză (v. embrio-, v. -geneză), s. f., evoluție datorată modificării cursului dezvoltării embrionare; ~genetic (v. -genetic), adj., (despre un sistem de clasificare) care urmărește aplicarea procesului de filogenie; ~geneză (v. -geneză), s. f., filogenie* (1); ~genie (v. -genie₁), s. f., 1. Proces de evoluție a formelor organice ale unei specii ori ale unui grup de plante sau de animale în cursul dezvoltării istorice a lumii vii; sin. filogeneză. 2. Ramură a biologiei care cercetează filiația speciilor și dezvoltarea lor de-a lungul timpului; ~gerontic (v. -gerontic), adj., (despre un organism) aflat în faza de îmbătrînire a evoluției sale.

FILO-₃ „iubitor, afinitate, atracție”. ◊ gr. philos „prieten, iubitor” > fr. philo-, germ. id., engl. id., L. sav. id., it. filo- > rom. filo-. □ ~dendron (v. -dendron), s. m., plantă decorativă exotică, cu frunze mari lobate și cu rădăcini aeriene; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în filologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază textele vechi și operele literare din punctul de vedere al limbii; ~pter (v. -pter), adj., (despre microorganisme) care trăiește pe aripi sau pe aripioare; ~tehnie (v. -tehnie), s. f., înclinație deosebită pentru arte și invenții tehnice; ~zof (v. -zof), s. m. și f., specialist în filozofie; ~zofie (v. -zofie), s. f., 1. Ramură a culturii spirituale și formă a conștiinței sociale constituită dintr-un ansamblu de noțiuni și idei care reflectă realitatea sub aspectele ei generale. 2. Totalitate a concepțiilor și principiilor metodologice care stau la baza unei discipline sau științe. corectat(ă)

FILO-₁ „frunză, foaie, foliaceu, foliar”. ◊ gr. phyllon „frunză” > fr. phyllo-, germ. id., engl. id., it. filo- > rom. filo-. □ ~biologie (v. bio-, v. -logie₁), s. f., studiul biologic al frunzei; ~blast (v. -blast), s. n., expansiune foliacee a talului lichenilor; ~bolie (v. -bolie), s. f., cădere a frunzelor; ~carp (v. -carp), adj., care are fruct foliaceu; ~cer (v. -cer₁), adj., (despre insecte) care are antene foliacee; ~ceras (v. -ceras), s. m., amonit din jurasic și cretacic, cu cochilie involută și cu ornamentație în formă de frunze terminale; ~cladiu (v. -cladiu), s. n., (la cactuși și licheni) ramură lățită cu forma și funcțiile frunzelor; ~colie (v. -colie₃), s. f., producere teratologică de foliole pe lamina frunzelor; ~fag (v. -fag), adj., (despre insecte) care roade frunzele vegetalelor; ~for (v. -for), adj., 1. Care poartă frunze. 2. Care produce frunze; ~gen (v. -gen₁), adj., care crește pe frunze; ~genetic (v. -genetic), adj., care produce frunze; ~gonie (v. -gonie), s. f., teorie a formării frunzelor; ~id (v. -id), adj., s. m., 1. adj., În formă de frunze. 2. s. m., Parte terminală a talului superior organizat, asemănător frunzelor de la plantele superioare; ~manie (v. -manie), s. f., proliferare anormală a frunzelor; ~morfie (v. -morfie), s. f., metamorfoză a organelor florale în frunze; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., modificare morfologică și funcțională a frunzelor potrivit fiecărui anotimp; ~necroză (v. -necroză), s. f., proces de mortificare a frunzelor; ~nom (v. -nom₃), s. n., galerie săpată în parenchimul frunzelor de larvele unor insecte; sin. filonomiu; ~nomiu (v. -nomiu), s. n., filonom*; ~pode (v. -pod), adj., s. n. pl., (crustacee branhipode) cu picioare foliacee; ~podiu (v. -podiu), s. n., 1. Suport al frunzelor. 2. Bază a pețiolului. 3. Bază vaginantă a frunzelor; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., cădere timpurie a frunzelor; ~sferă (v. -sferă), s. f., totalitate a substanțelor exsudate la suprafața frunzelor și a altor organe aeriene ale plantelor superioare; ~sperme (v. -sperm), adj., s. f. pl., (plante) la care semințele se formează pe frunze; ~spore (v. -spor), adj., s. f. pl., (ferigi) la care sporofitele sînt asemănătoare cu frunzele; ~taxie (v. -taxie), s. f., mod de dispunere a frunzelor pe tulpină și ramuri; ~tip (v. -tip), s. n., tip de frunză; ~xeră (v. -xeră), s. f., 1. Insectă dăunătoare din ordinul homopterelor, care distruge frunzele și rădăcinile viței de vie. 2. Boală produsă viței de vie de această insectă.

-FIL₂ (-FILĂ) „frunză, foaie, foliolă”. ◊ gr. phyllon „foaie, frunză” > fr. -phylle, germ. -phill. engl. id. > rom. -fil și -filă.

FIL-₂, v. FILO-₂. □ ~antrop (v. -antrop), s. m. și f., persoană care face acte de filantropie; ~antropie (v. -antropie), s. f., acțiune de binefacere în folosul celor lipsiți de mijloace de trai.

-FIL₁ „iubitor de, care preferă, care prezintă afinitate pentru, care crește pe”. ◊ gr. philos „prieten, iubitor” > fr. -phile, germ. -phil, engl. -phil și -phile, it. -filo > rom. -fil.

FIL-₁, v. FILO-₁. □ ~odiu (v. -odiu), s. n., pețiol dilatat care îndeplinește funcțiile unei lamine foliare.

-FILIE₁ „iubire, afinitate, atracție”. ◊ gr. phileo, ein „a iubi” > fr. -philie, germ. id., it. -filia > rom. -filie.

-FILIE₃ „neam, specie”. ◊ gr. phyle „trib” > fr. -phylie, germ. id., engl. -phyly > rom. -filie.