3 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FERMENTAT2, -Ă, fermentați, -te, adj. Care a suferit un proces de fermentație. – V. fermenta.

FERMENTAT2, -Ă, fermentați, -te, adj. Care a suferit un proces de fermentație. – V. fermenta.

FERMENTAT1 s. n. Faptul de a fermenta.V. fermenta.

FERMENTAT1 s. n. Faptul de a fermenta.V. fermenta.

fermentat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: fermenta] Care a suferit un proces de fermentație.

fermentat1 sns [At: DEX / E: fermenta] Fermentație (1).

FERMENTAT, -Ă, fermentați, -te, adj. Care a suferit un proces de fermentare; (mai ales) descompus, alterat, stricat. Brînză fermentată.

FERMENTAT s.n. Fermentare. [< fermenta].

FERMENTAT s. n. fermentare. (< fermenta)

FERMENTA, pers. 3 fermentează, vb. I. Intranz. A se afla în stare de fermentație, transformându-se în alte substanțe sau descompunându-se, alterându-se. – Din fr. fermenter, lat. fermentare.

FERMENTA, pers. 3 fermentează, vb. I. Intranz. A se afla în stare de fermentație, transformându-se în alte substanțe sau descompunându-se, alterându-se. – Din fr. fermenter, lat. fermentare.

fermenta vti [At: CONTEMP., S. II, 1949, nr 162, 14/1 / Pzi: 3 ~tea / E: fr fermenter, lat fermentare] 1 vi A se afla în stare de fermentație, transformându-se în alte substanțe sau descompunându-se, alterându-se. 2 vt (Fig; d. oameni) A fi în stare de agitație morală. 3 vt (Fig) A genera ceva.

FERMENTA, fermentez, vb. I. Intranz. A se afla în stare de fermentație, transformîndu-se în alte substanțe sau descompunîndu-se, alterîndu-se. Mustul fermentează.

FERMENTA vb. I. intr. A fi în stare de fermentație, transformîndu-se în alte substanțe sau descompunîndu-se. [< fr. fermenter].

FERMENTA vb. intr. a fi în stare de fermentație, transformându-se în alte substanțe sau descompunându-se. (< fr. fermenter, lat. fermentare)

A FERMENTA pers. 3 ~ea intranz. (despre unele substanțe lichide sau amestecuri) A fi în proces de transformare sub acțiunea fermenților; a fierbe; a dospi. /<fr. fermenter, lat. fermentare

fermentà v. a fi în fermentațiune (și fig.).

*fermentéz v. intr. (lat. fermentare). Mă transform supt influența unuĭ ferment, mă aflu în fermentațiune, ferb, clocotesc: mustu fermentează. Fig. Mă agit, clocotesc: plebea fermentează.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fermenta (a ~) vb., ind. prez. 3 fermentea, imperf. 3 pl. fermentau; conj. prez. 3 să fermenteze

fermenta (a ~) vb., ind. prez. 3 fermentea

fermenta vb., ind. prez. 3 sg. fermentea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FERMENTAT adj. 1. (pop.) dospit. (Substanță ~.) 2. v. alterat. 3. v. încins.

FERMENTAT adj. 1. (pop.) dospit. (Substanță ~.) 2. acrit, acru, alterat, descompus, împuțit, înăcrit, stricat, (înv. și pop.) searbăd, (reg.) mocnit, sărbezit, (prin Maram.) scopt. (Aliment ~.)

FERMENTA vb. 1. (pop.) a dospi. (O substanță care ~.) 2. v. altera. 3. v. încinge.

FERMENTA vb. 1. (pop.) a dospi. (O substanță care ~.) 2. a se acri, a se altera, a se descompune, a se împuți, a se înăcri, a se strica, (înv. și reg.) a se sărbezi, a se sminti, (reg.) a se mocni, a se zeri, (prin Ban.) a se pîșcăvi, (prin Transilv.) a se scoace. (Laptele s-a ~.) 3. a se aprinde, a se încinge, (reg.) a se izgorî, (înv.) a se scoace. (Fînul se ~.)

Intrare: fermentat (adj.)
fermentat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fermentat
  • fermentatul
  • fermentatu‑
  • fermenta
  • fermentata
plural
  • fermentați
  • fermentații
  • fermentate
  • fermentatele
genitiv-dativ singular
  • fermentat
  • fermentatului
  • fermentate
  • fermentatei
plural
  • fermentați
  • fermentaților
  • fermentate
  • fermentatelor
vocativ singular
plural
Intrare: fermentat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fermentat
  • fermentatul
  • fermentatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • fermentat
  • fermentatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: fermenta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fermenta
  • fermentare
  • fermentat
  • fermentatu‑
  • fermentând
  • fermentându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • fermentea
(să)
  • fermenteze
  • fermenta
  • fermentă
  • fermentase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • fermentea
(să)
  • fermenteze
  • fermentau
  • fermenta
  • fermentaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fermentat, fermentaadjectiv

etimologie:
  • vezi fermenta DEX '98 DEX '09

fermentatsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi fermenta DEX '09 DEX '98 DN

fermentaverb

  • 1. A se afla în stare de fermentație, transformându-se în alte substanțe sau descompunându-se, alterându-se. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Mustul fermentează. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.