3 intrări
25 de definiții
din care- explicative (15)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FERMENTAT2, -Ă, fermentați, -te, adj. Care a suferit un proces de fermentație. – V. fermenta.
FERMENTAT2, -Ă, fermentați, -te, adj. Care a suferit un proces de fermentație. – V. fermenta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FERMENTAT1 s. n. Faptul de a fermenta. – V. fermenta.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FERMENTAT1 s. n. Faptul de a fermenta. – V. fermenta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fermentat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: fermenta] Care a suferit un proces de fermentație.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fermentat1 sns [At: DEX / E: fermenta] Fermentație (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FERMENTAT, -Ă, fermentați, -te, adj. Care a suferit un proces de fermentare; (mai ales) descompus, alterat, stricat. Brînză fermentată.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FERMENTAT s.n. Fermentare. [< fermenta].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FERMENTAT s. n. fermentare. (< fermenta)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
FERMENTA, pers. 3 fermentează, vb. I. Intranz. A se afla în stare de fermentație, transformându-se în alte substanțe sau descompunându-se, alterându-se. – Din fr. fermenter, lat. fermentare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FERMENTA, pers. 3 fermentează, vb. I. Intranz. A se afla în stare de fermentație, transformându-se în alte substanțe sau descompunându-se, alterându-se. – Din fr. fermenter, lat. fermentare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fermenta vti [At: CONTEMP., S. II, 1949, nr 162, 14/1 / Pzi: 3 ~tează / E: fr fermenter, lat fermentare] 1 vi A se afla în stare de fermentație, transformându-se în alte substanțe sau descompunându-se, alterându-se. 2 vt (Fig; d. oameni) A fi în stare de agitație morală. 3 vt (Fig) A genera ceva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FERMENTA, fermentez, vb. I. Intranz. A se afla în stare de fermentație, transformîndu-se în alte substanțe sau descompunîndu-se, alterîndu-se. Mustul fermentează.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FERMENTA vb. I. intr. A fi în stare de fermentație, transformîndu-se în alte substanțe sau descompunîndu-se. [< fr. fermenter].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FERMENTA vb. intr. a fi în stare de fermentație, transformându-se în alte substanțe sau descompunându-se. (< fr. fermenter, lat. fermentare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A FERMENTA pers. 3 ~ează intranz. (despre unele substanțe lichide sau amestecuri) A fi în proces de transformare sub acțiunea fermenților; a fierbe; a dospi. /<fr. fermenter, lat. fermentare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fermentà v. a fi în fermentațiune (și fig.).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*fermentéz v. intr. (lat. fermentare). Mă transform supt influența unuĭ ferment, mă aflu în fermentațiune, ferb, clocotesc: mustu fermentează. Fig. Mă agit, clocotesc: plebea fermentează.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fermentat s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fermentat s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fermentat s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fermenta (a ~) vb., ind. prez. 3 fermentează, imperf. 3 pl. fermentau; conj. prez. 3 să fermenteze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fermenta (a ~) vb., ind. prez. 3 fermentează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fermenta vb., ind. prez. 3 sg. fermentează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FERMENTAT adj. 1. (pop.) dospit. (Substanță ~.) 2. v. alterat. 3. v. încins.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FERMENTAT adj. 1. (pop.) dospit. (Substanță ~.) 2. acrit, acru, alterat, descompus, împuțit, înăcrit, stricat, (înv. și pop.) searbăd, (reg.) mocnit, sărbezit, (prin Maram.) scopt. (Aliment ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FERMENTA vb. 1. (pop.) a dospi. (O substanță care ~.) 2. v. altera. 3. v. încinge.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FERMENTA vb. 1. (pop.) a dospi. (O substanță care ~.) 2. a se acri, a se altera, a se descompune, a se împuți, a se înăcri, a se strica, (înv. și reg.) a se sărbezi, a se sminti, (reg.) a se mocni, a se zeri, (prin Ban.) a se pîșcăvi, (prin Transilv.) a se scoace. (Laptele s-a ~.) 3. a se aprinde, a se încinge, (reg.) a se izgorî, (înv.) a se scoace. (Fînul se ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
fermentat, fermentatăadjectiv
- 1. Care a suferit un proces de fermentație. DEX '98 DLRLC DEX '09
- Brânză fermentată. DLRLC
-
etimologie:
- fermenta DEX '98 DEX '09
fermentatsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a fermenta. DEX '09 DNsinonime: fermentare
etimologie:
- fermenta DEX '09 DEX '98 DN
fermentaverb
- 1. A se afla în stare de fermentație, transformându-se în alte substanțe sau descompunându-se, alterându-se. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Mustul fermentează. DLRLC
-
etimologie:
- fermenter DEX '09 DEX '98 DN
- fermentare DEX '09 DEX '98 MDN '00