2 intrări
21 de definiții

Explicative DEX

FERIT, -Ă, feriți, -te, adj. Pus, aflat la adăpost; p. ext. (despre locuri, regiuni etc.) puțin cunoscut, izolat, ascuns. ♦ (Despre ochi, privire) Care ezită să privească pe interlocutor în față. – V. feri.

FERITĂ, ferite, s. f. Compus al unor metale bivalente cu oxizi de fier, având proprietăți magnetice superioare și conductibilitate electrică redusă. – Din fr. ferrite.

ferit1, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 5/1 / Pl: ~iți, / E: feri] 1 Pus la adăpost. 2 Apărat de un pericol. 3 Ocrotit. 4 (Pex; d. locuri, regiuni etc.) Puțin cunoscut Si: ascuns, izolat, tăinuit. 5 (D. ochi, privire) Care ezită să privească interlocutorul în față.

ferită sf [At: M. DICȚ. TEHN. / Pl: ~te / E: fr ferrite] Compus al unor metale bivalente cu oxizi de fier, având proprietăți magnetice superioare și conductibilitate electrică redusă.

FERIT adj. p. FERI.

FERIT, -Ă, feriți, -te, adj. Pus, aflat la adăpost; p. ext. (despre locuri, regiuni etc.) puțin cunoscut, izolat, tăinuit, ascuns. ♦ (Despre ochi, privire) Care ezită să privească pe interlocutor în față. – V. feri.

FERITĂ, ferite, s. f. Compus al unor metale bivalente cu oxizi de fier, având proprietăți magnetice superioare și conductibilitate electrică redusă. – Din fr. ferrite.

FERIT2, -Ă, feriți, -te, adj. Pus sau aflat la adăpost; p. ext. puțin cunoscut, tăinuit, ascuns. Unii plănuiau să se dea afund... prin văile ferite. GALACTION, O. I 277. Țineam [oglinda] strînsă la piept, ferită de lumini. ANGHEL, PR. 8. Locul e ferit și iepele au ce paște. CREANGĂ, P. 128. ♦ (Despre ochi) Care nu privește în față pe interlocutor, care are o căutătură piezișă. Copila întoarse puțin fruntea, cu ochii feriți. SADOVEANU, M. C. 152.

FERIT2, -Ă, feríti, -te, adj. Pus, aflat la adăpost; p. ext. (despre locuri, regiuni etc.) puțin cunoscut, tăinuit, ascuns. ♦ (Despre ochi) Care nu privește pe interlocutor în față, care are o privire piezișă. – V. feri.

FERITĂ s.f. 1. Mineral care se găsește în stare naturală sub formă de magnetit. 2. Constituent structural al oțelului. [< fr. ferrite].

FERITĂ s. f. 1. mineral în stare naturală sub formă de magnetit. 2. constituent structural al fierului sau oțelului. (< fr. ferrite)

FERIT1 ~tă (~ți, ~te) 1) v. A FERI. 2) Care este ascuns de ochii lumii; tainic. /v. a feri

FERITĂ ~e f. Compus al unor metale cu oxizi de fier, având proprietăți magnetice și conductibilitate electrică înaltă, întrebuințat, mai ales, în tehnică. /<fr. ferrite

ferit a. adăpostit, păzit.

Ortografice DOOM

+ferit1 (ferire) s. n.

ferită (mineral) s. f., g.-d. art. feritei; pl. ferite corectat(ă)

ferită (mineral) s. f., g.-d. art. feritei; pl. ferite

ferită s. f., pl. ferite

Enciclopedice

FERÍTĂ (< fr.) 1. Material magnetic în compoziția căruia intră oxizi ai fierului și ai unor metale divalente (nichel, zinc, cupru, cadmiu ș.a.), care prezintă permeabilitate magnetică mare și conductibilitate electrică redusă; utilizat în electronică, telecomunicații, electronică. 2. Constituent structural al aliajelor fier-carbon.

Sinonime

FERIT adj. 1. v. adăpostit. 2. v. dosnic. 3. v. furiș.

FERIT adj. 1. adăpostit, apărat, ocrotit, păzit, protejat, sigur, (înv.) scutit. (Un loc mai ~.) 2. ascuns, dosit, dosnic, izolat, lăturalnic, retras, singuratic, tainic, tăinuit, (rar) lăturaș, (înv. și reg.) săcret, (reg.) lăturiș. (În ungherul cel mai ~.) 3. ascuns, furiș, furișat. (O sărutare ~.)

Intrare: ferit (adj.)
ferit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ferit
  • feritul
  • feritu‑
  • ferită
  • ferita
plural
  • feriți
  • feriții
  • ferite
  • feritele
genitiv-dativ singular
  • ferit
  • feritului
  • ferite
  • feritei
plural
  • feriți
  • feriților
  • ferite
  • feritelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: ferită
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ferită
  • ferita
plural
  • ferite
  • feritele
genitiv-dativ singular
  • ferite
  • feritei
plural
  • ferite
  • feritelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ferit, ferităadjectiv

  • 1. Pus, aflat la adăpost. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Unii plănuiau să se dea afund... prin văile ferite. GALACTION, O. I 277. DLRLC
    • format_quote Țineam [oglinda] strînsă la piept, ferită de lumini. ANGHEL, PR. 8. DLRLC
    • format_quote Locul e ferit și iepele au ce paște. CREANGĂ, P. 128. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune (Despre locuri, regiuni etc.) Puțin cunoscut. DEX '09 DLRLC NODEX
    • 1.2. (Despre ochi, privire) Care ezită să privească pe interlocutor în față. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Copila întoarse puțin fruntea, cu ochii feriți. SADOVEANU, M. C. 152. DLRLC
etimologie:
  • vezi feri DEX '09 DEX '98 NODEX

ferită, feritesubstantiv feminin

  • 1. Compus al unor metale bivalente cu oxizi de fier, având proprietăți magnetice superioare și conductibilitate electrică redusă. DEX '09 DEX '98 NODEX
    • diferențiere Mineral care se găsește în stare naturală sub formă de magnetit. DN
  • 2. Constituent structural al oțelului. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „ferite” (8 clipuri)
Clipul 1 / 8