9 definiții pentru ferită

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FERITĂ, ferite, s. f. Compus al unor metale bivalente cu oxizi de fier, având proprietăți magnetice superioare și conductibilitate electrică redusă. – Din fr. ferrite.

FERITĂ, ferite, s. f. Compus al unor metale bivalente cu oxizi de fier, având proprietăți magnetice superioare și conductibilitate electrică redusă. – Din fr. ferrite.

feri sf [At: M. DICȚ. TEHN. / Pl: ~te / E: fr ferrite] Compus al unor metale bivalente cu oxizi de fier, având proprietăți magnetice superioare și conductibilitate electrică redusă.

FERI s.f. 1. Mineral care se găsește în stare naturală sub formă de magnetit. 2. Constituent structural al oțelului. [< fr. ferrite].

FERI s. f. 1. mineral în stare naturală sub formă de magnetit. 2. constituent structural al fierului sau oțelului. (< fr. ferrite)

FERITĂ ~e f. Compus al unor metale cu oxizi de fier, având proprietăți magnetice și conductibilitate electrică înaltă, întrebuințat, mai ales, în tehnică. /<fr. ferrite

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

feri (mineral) s. f., g.-d. art. feritei; pl. ferite corectat(ă)

feri (mineral) s. f., g.-d. art. feritei; pl. ferite

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FERÍTĂ (< fr.) 1. Material magnetic în compoziția căruia intră oxizi ai fierului și ai unor metale divalente (nichel, zinc, cupru, cadmiu ș.a.), care prezintă permeabilitate magnetică mare și conductibilitate electrică redusă; utilizat în electronică, telecomunicații, electronică. 2. Constituent structural al aliajelor fier-carbon.

Intrare: ferită
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • feri
  • ferita
plural
  • ferite
  • feritele
genitiv-dativ singular
  • ferite
  • feritei
plural
  • ferite
  • feritelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

feri, feritesubstantiv feminin

  • 1. Compus al unor metale bivalente cu oxizi de fier, având proprietăți magnetice superioare și conductibilitate electrică redusă. DEX '09 DEX '98 NODEX
    • diferențiere Mineral care se găsește în stare naturală sub formă de magnetit. DN
  • 2. Constituent structural al oțelului. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.