9 definiții pentru ferită
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FERITĂ, ferite, s. f. Compus al unor metale bivalente cu oxizi de fier, având proprietăți magnetice superioare și conductibilitate electrică redusă. – Din fr. ferrite.
FERITĂ, ferite, s. f. Compus al unor metale bivalente cu oxizi de fier, având proprietăți magnetice superioare și conductibilitate electrică redusă. – Din fr. ferrite.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
ferită sf [At: M. DICȚ. TEHN. / Pl: ~te / E: fr ferrite] Compus al unor metale bivalente cu oxizi de fier, având proprietăți magnetice superioare și conductibilitate electrică redusă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FERITĂ s.f. 1. Mineral care se găsește în stare naturală sub formă de magnetit. 2. Constituent structural al oțelului. [< fr. ferrite].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FERITĂ s. f. 1. mineral în stare naturală sub formă de magnetit. 2. constituent structural al fierului sau oțelului. (< fr. ferrite)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
FERITĂ ~e f. Compus al unor metale cu oxizi de fier, având proprietăți magnetice și conductibilitate electrică înaltă, întrebuințat, mai ales, în tehnică. /<fr. ferrite
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ferită (mineral) s. f., g.-d. art. feritei; pl. ferite corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ferită (mineral) s. f., g.-d. art. feritei; pl. ferite
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ferită s. f., pl. ferite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
FERÍTĂ (< fr.) 1. Material magnetic în compoziția căruia intră oxizi ai fierului și ai unor metale divalente (nichel, zinc, cupru, cadmiu ș.a.), care prezintă permeabilitate magnetică mare și conductibilitate electrică redusă; utilizat în electronică, telecomunicații, electronică. 2. Constituent structural al aliajelor fier-carbon.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ferită, feritesubstantiv feminin
- 1. Compus al unor metale bivalente cu oxizi de fier, având proprietăți magnetice superioare și conductibilitate electrică redusă. DEX '09 DEX '98 NODEX
- diferențiere Mineral care se găsește în stare naturală sub formă de magnetit. DN
-
- 2. Constituent structural al oțelului. DN
etimologie:
- ferrite DEX '09 DEX '98 DN