9 definiții pentru ferită
Explicative DEX
FERITĂ, ferite, s. f. Compus al unor metale bivalente cu oxizi de fier, având proprietăți magnetice superioare și conductibilitate electrică redusă. – Din fr. ferrite.
FERITĂ, ferite, s. f. Compus al unor metale bivalente cu oxizi de fier, având proprietăți magnetice superioare și conductibilitate electrică redusă. – Din fr. ferrite.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
ferită sf [At: M. DICȚ. TEHN. / Pl: ~te / E: fr ferrite] Compus al unor metale bivalente cu oxizi de fier, având proprietăți magnetice superioare și conductibilitate electrică redusă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FERITĂ s.f. 1. Mineral care se găsește în stare naturală sub formă de magnetit. 2. Constituent structural al oțelului. [< fr. ferrite].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FERITĂ s. f. 1. mineral în stare naturală sub formă de magnetit. 2. constituent structural al fierului sau oțelului. (< fr. ferrite)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
FERITĂ ~e f. Compus al unor metale cu oxizi de fier, având proprietăți magnetice și conductibilitate electrică înaltă, întrebuințat, mai ales, în tehnică. /<fr. ferrite
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
ferită (mineral) s. f., g.-d. art. feritei; pl. ferite corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ferită (mineral) s. f., g.-d. art. feritei; pl. ferite
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ferită s. f., pl. ferite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Enciclopedice
FERÍTĂ (< fr.) 1. Material magnetic în compoziția căruia intră oxizi ai fierului și ai unor metale divalente (nichel, zinc, cupru, cadmiu ș.a.), care prezintă permeabilitate magnetică mare și conductibilitate electrică redusă; utilizat în electronică, telecomunicații, electronică. 2. Constituent structural al aliajelor fier-carbon.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
ferită, feritesubstantiv feminin
- 1. Compus al unor metale bivalente cu oxizi de fier, având proprietăți magnetice superioare și conductibilitate electrică redusă. DEX '09 DEX '98 NODEX
- diferențiere Mineral care se găsește în stare naturală sub formă de magnetit. DN
-
- 2. Constituent structural al oțelului. DN
etimologie:
- ferrite DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.