2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FERECÁRE, ferecări, s. f. Acțiunea de a fereca și rezultatul ei; ferecat1. – V. fereca.

FERECÁRE, ferecări, s. f. Acțiunea de a fereca și rezultatul ei; ferecat1. – V. fereca.

ferecare sf [At: COD. VOR., ap. DA / V: făr~ sf / Pl: ~cări / E: fereca] 1 Acoperire cu metal a unui obiect de lemn. 2 Întărire prin legături metalice a unui obiect de lemn. 3 Așternere de pietriș pe un drum pentru a-l face mai rezistent. 4 Zimțuire a pietrelor de moară. 5 Zimțuire a banilor. 6 Încătușare. 7 Zăvorâre. 8 Împodobire cu plăci de metal prețios (și bijuterii). 9 Închidere în casă. 10 (Înv; fig; îf fărecare) Vicleșug. 11 (Înv; fig; îf fărecare) Complot.

FERECÁRE, ferecări, s. f. Acțiunea de a fereca.Fig. Ceea ce va rămîne pururea din Eminescu, în afară de frumusețea gîndurilor... este acea țesătură, acea ferecare puternică a limbii. VLAHUȚĂ, O. A. 395.

FERECÁ, férec, vb. I. Tranz. 1. A acoperi, total sau parțial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistență și durabilitate; a întări un obiect (de lemn) prin legături metalice. ♦ A îmbrăca un obiect cu plăci din metal prețios, a împodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe. 2. A lega cu fiare, cu lanțuri, în obezi etc. un om arestat sau condamnat; a încătușa. 3. A încuia, a zăvorî o ușă, o încăpere. ♦ Refl. (Despre oameni) A se închide sau a se izola în casă, fără să (mai) vadă pe nimeni. 4. A bate cu ciocanul pietrele de moară spre a le face crestături, șanțuri, zimți. ♦ A face zimți pe muchea unei monede; a zimțui. – Lat. fabricare (apropiat de fier).

FERECÁ, férec, vb. I. Tranz. 1. A acoperi, total sau parțial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistență și durabilitate; a întări un obiect (de lemn) prin legături metalice. ♦ A îmbrăca un obiect cu plăci din metal prețios, a împodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe. 2. A lega cu fiare, cu lanțuri, în obezi etc. un om arestat sau condamnat; a încătușa. 3. A încuia, a zăvorî o ușă, o încăpere. ♦ Refl. (Despre oameni) A se închide sau a se izola în casă, fără să (mai) vadă pe nimeni. 4. A bate cu ciocanul pietrele de moară spre a le face crestături, șanțuri, zimți. ♦ A face zimți pe muchea unei monede; a zimțui. – Lat. fabricare (apropiat de fier).

fereca2 [At: COD. VOR, ap. DA ms / V: ~rica, făr~ / Pzi: ferec / E: ml fabricare (apropiat de fier)] 1 vt A acoperi, total sau parțial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistență și durabilitate. 2 vt A întări un obiect (de lemn) prin legături metalice. 3 vt (Înv) A așterne pietriș pe un drum (pentru a-i mări rezistența). 4 vt (D. pietre de moară) A zimțui ca să macine mai bine. 5 vt (D. bani) A zimțui. 6 vt (D. oameni) A încătușa. 7 vt A zăvorî o încăpere. 8 vt(a) (înv; fig; îe) A ~ și des~ A discuta în amănunt. 9 vt(a) (Fig; îae) A critica. 10 vt (D. obiecte de artă, mai ales d. icoane) A împodobi cu plăci de metal prețios (și bijuterii). 11 vr (D. oameni) A se închide sau a se izola în casă. 12 (Înv; nob) A cauza.

FERECÁ, férec, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la obiecte de lemn) A acoperi, total sau parțial, cu metal (în special cu șine) spre a-i da rezistență și durabilitate; a întări prin legături metalice. Fierarul ferecă roata.Vara, braga și limonada sînt purtate... în donițe ferecate frumos cu cercuri de alamă și țintuite cum se cuvine. V. ROM. septembrie 1953, 25. ♦ (Cu privire la anumite obiecte prețioase, urmat de determinări introduse prin prep. «cu» sau «în») A îmbrăca cu metal prețios, a împodobi cu argint, aur și pietre scumpe. A pus pe covor... cartea... legată în piele de crocodil și ferecată cu argint. SADOVEANU, D. P. 172. Mă jur... să ferec cu argint icoana ta. NEGRUZZI, S. I 15. 2. (Cu privire la oameni) A pune în fiare, a lega cu lanțuri, a încătușa. M-a legat, De un stîlp m-a ferecat. RETEGANUL, P. I 48. Cei panțiri descăleca, Pe romîn îl fereca, La Vaslui îl aducea Și la domnul mi-l ducea. ALECSANDRI, P. P. 169. ◊ Fig. Fărîmați... zăvoare Care vă ferecă sufletul, gleznele. DEȘLIU, G. 28. În lanțuri de imagini duiosul vis să-l ferec, Să-mpiedec umbra-i dulce de-a merge-n întunerec. EMINESCU, O. I 232. 3. (Cu privire la pietrele de moară) A bate cu ciocanul spre a-i scoate zimți (ca să zdrobească mai ușor grăunțele). ♦ (Cu privire la bani) A zimțui. 4. (Cu privire la uși; p. ext. la încăperi) A încuia, a zăvorî.

A FERECÁ férec tranz. 1) (obiecte) A înveli (parțial sau total) cu un metal (pentru a mări rezistența sau pentru a înfrumuseța). 2) (persoane) A pune în fiare, în lanțuri; a încătușa; a înlănțui. 3) (porți, uși etc.) A închide trainic (cu zăvorul); a zăvorî. 4) (pietre de moară) A acoperi cu crestături; a cresta. 5) (monede) A înzestra cu zimți pe la muchii; a zimțui. 6) fig. A izola de lume (închizând undeva). /<lat. fabricare

ferecà v. 1. a garnisi cu fier, a strânge în cercuri de fier; 2. a îmbrăca cu fier sau cu alt metal: icoana era ferecată cu argint; 3. a înlănțui, a lega în genere: căruța era ferecată cu teie CR. [Lat. FABRICARE].

férec, a v. tr. (d. fer, fĭer cu sufixu -ec, măcar că uniĭ cred că forma veche a făreca și fărăca ne-ar duce la lat. fabricare de unde însă s’ar fi făcut a făureca, ca faur, lăuruscă d. faber, labrusca). Garnisesc cu fer orĭ cu alt metal: ghĭoagă ferecată, car ferecat, icoană ferecată în argint. Leg, întăresc: căruță ferecată cu țeĭe și curmeĭe (adică hodorogită). El ferecă și desferecă, el e tot, el e principalu personagiŭ. V. chĭurasez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ferecáre s. f., g.-d. art. ferecắrii; pl. ferecắri

ferecáre s. f., g.-d. art. ferecării; pl. ferecări

ferecá (a ~) vb., ind. prez. 3 férecă

ferecá vb., ind. prez. 1 sg. férec, 3 sg. și pl. férecă, 1 pl. ferecăm


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FERECÁRE s. 1. ferecat, șinuire, șinuit. (~ unei roți.) 2. v. încătușare. 3. v. încuiere.

FERECARE s. 1. ferecat, șinuire, șinuit. (~ unei roți.) 2. încătușare, înlănțuire. (~ unui deținut.) 3. închidere, încuiere, zăvorîre. (~ ușii.)

FERECÁ vb. 1. a șinui. (A ~ carul, roata.) 2. a îmbrăca. (A ~ un obiect cu argint.) 3. v. încătușa. 4. v. încuia.

arată toate definițiile

Intrare: ferecare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ferecare
  • ferecarea
plural
  • ferecări
  • ferecările
genitiv-dativ singular
  • ferecări
  • ferecării
plural
  • ferecări
  • ferecărilor
vocativ singular
plural
Intrare: fereca
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fereca
  • ferecare
  • ferecat
  • ferecatu‑
  • ferecând
  • ferecându‑
singular plural
  • ferecă
  • ferecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ferec
(să)
  • ferec
  • ferecam
  • ferecai
  • ferecasem
a II-a (tu)
  • fereci
(să)
  • fereci
  • ferecai
  • ferecași
  • ferecaseși
a III-a (el, ea)
  • ferecă
(să)
  • ferece
  • fereca
  • ferecă
  • ferecase
plural I (noi)
  • ferecăm
(să)
  • ferecăm
  • ferecam
  • ferecarăm
  • ferecaserăm
  • ferecasem
a II-a (voi)
  • ferecați
(să)
  • ferecați
  • ferecați
  • ferecarăți
  • ferecaserăți
  • ferecaseți
a III-a (ei, ele)
  • ferecă
(să)
  • ferece
  • ferecau
  • fereca
  • ferecaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ferecare

  • 1. Acțiunea de a fereca și rezultatul ei; ferecat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ferecat (s.n.) attach_file un exemplu
    exemple
    • figurat Ceea ce va rămîne pururea din Eminescu, în afară de frumusețea gîndurilor... este acea țesătură, acea ferecare puternică a limbii. VLAHUȚĂ, O. A. 395.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi fereca
    surse: DEX '98 DEX '09

fereca

  • 1. A acoperi, total sau parțial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistență și durabilitate; a întări un obiect (de lemn) prin legături metalice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: desfereca attach_file 2 exemple
    exemple
    • Fierarul ferecă roata.
      surse: DLRLC
    • Vara, braga și limonada sînt purtate... în donițe ferecate frumos cu cercuri de alamă și țintuite cum se cuvine. V. ROM. septembrie 1953, 25.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A îmbrăca un obiect cu plăci din metal prețios, a împodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • A pus pe covor... cartea... legată în piele de crocodil și ferecată cu argint. SADOVEANU, D. P. 172.
        surse: DLRLC
      • Mă jur... să ferec cu argint icoana ta. NEGRUZZI, S. I 15.
        surse: DLRLC
  • 2. A lega cu fiare, cu lanțuri, în obezi etc. un om arestat sau condamnat.
    exemple
    • M-a legat, De un stîlp m-a ferecat. RETEGANUL, P. I 48.
      surse: DLRLC
    • Cei panțiri descăleca, Pe romîn îl fereca, La Vaslui îl aducea Și la domnul mi-l ducea. ALECSANDRI, P. P. 169.
      surse: DLRLC
    • figurat Fărîmați... zăvoare Care vă ferecă sufletul, gleznele. DEȘLIU, G. 28.
      surse: DLRLC
    • figurat În lanțuri de imagini duiosul vis să-l ferec, Să-mpiedec umbra-i dulce de-a merge-n întunerec. EMINESCU, O. I 232.
      surse: DLRLC
  • 3. A încuia, a zăvorî o ușă, o încăpere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: zăvorî încuia
    • 3.1. reflexiv (Despre oameni) A se închide sau a se izola în casă, fără să (mai) vadă pe nimeni.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 4. A bate cu ciocanul pietrele de moară spre a le face crestături, șanțuri, zimți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cresta
    • 4.1. A face zimți pe muchea unei monede.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: zimțui

etimologie:

  • limba latină fabricare (apropiat de fier).
    surse: DEX '09 DEX '98