FERECA, ferec, vb. I. Tranz. 1. A acoperi, total sau parțial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistență și durabilitate; a întări prin legături metalice. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. « cu » sau « în ») A îmbrăca un obiect cu metal prețios, a împodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe. Cartea. . . ferecată cu argint (SADOVEANU). 2. A pune în fiare, a lega cu lanțuri pe cineva; a încătușa. 3. A încuia, a zăvorî o ușă sau, p. ext. o încăpere. 4. A bate cu ciocanul pietrelor de moară spre a le face zimți. ♦ A zimțui bani. [Var.: verega vb. I] – Lat. fabricare.