2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FEȘTELÍT, -Ă, feșteliți, -te, adj. (Reg.) Murdărit, mânjit, pătat. – V. feșteli.

FEȘTELÍT, -Ă, feșteliți, -te, adj. (Reg.) Murdărit, mânjit, pătat. – V. feșteli.

feștelit1 sns [At: MDA ms / E: feșteli] 1-4 Feștelire (1-4).

FEȘTELÍT, -Ă, feșteliți, -te, adj. (Mold.) Murdărit, mînjit, mîzgălit.

FEȘTELÍ, feștelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) murdări, a (se) mânji. 2. Tranz. (Fam.; în expr.) A o feșteli = a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs. – Cf. magh. festeni „a vopsi, a zugrăvi”.

FEȘTELÍ, feștelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) murdări, a (se) mânji. 2. Tranz. (Fam.; în expr.) A o feșteli = a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs. – Cf. magh. festeni „a vopsi, a zugrăvi”.

feșteli vtr [At: URICARIUL X, 19/19 / Pzi: ~lesc / E: ns cf mg festeni „a vopsi”, „a zugrăvi”] 1-2 vtr (Reg) A (se) murdări. 3 vt (Fam; îe) A ~ bățul sau briceagul sau mantaua (și eliptic, astăzi) a o ~ A o păți. 4 vt (Fam; îae) A se face de râs. 5 vt (Iuz; îe) A-i ~ iacaua A-i face rău cuiva fără să vrei. 6 vt (Pfm) A ponegri. 7 vr (Mol; d. animale) A elimina materiile fecale. 8 vr (Pfm; d. oameni) A îmbătrâni. 9 vr (Olt; d. plante) A se ofili.

FEȘTELÍ, feștelesc, vb. IV. Tranz. (Mai ales în Mold.) A murdări, a mînji, a mîzgăli. Măgarule, dă-te jos... că-mi feștelești trăsura. HOGAȘ, H. 64. Da cum nu! că nu mi-oi feșteli eu mînuțele! CREANGĂ, P. 292. ◊ Expr. (Familiar) A o feșteli = a face o prostie, a încurca o treabă, a strica lucrurile (v. scrînti); p. ext. a se face de rîs. (Glumeț) A-i feșteli (cuiva) iacaua v. iaca.

A SE FEȘTELÍ mă ~ésc intranz. fam. A se umple de murdărie; a deveni murdar; a se mânji; a se murdări; a se păta; a se mâzgăli. ~ de glod.A-și ~ obrazul a se face de râs. A o ~ a comite o prostie. /cf. ung. festeni

A FEȘTELÍ ~ésc tranz. A face să se feștelească. /cf. ung. festeni

FEȘTELI vb. (Mold.) A murdări. Cîți îl vor lua cu mîinile sale, toți să vor feșteli de dînsul. CES 1754, 118v. Haricliia își ocăra obrazul feșluindu-l cu frecare de pulbere neagră. I, 9r. Variante: feștelui (I, 92). Etimologie: feșteală + suf. -i; cf. magh. festeni. Cf. i m a, m î z g ă i, m u r u i.

feștelì v. Mold. a murdări, a mânji. [Din Tr. fești, a văpsi = ung. FESTENI].

feștelésc v. tr. (ung. festeni, a văpsi, a sulemeni. Cp. cu morcĭolesc). Mold. Murdăresc, mînjesc. Fig. A feșteli ĭavaŭa, a face ceva nepermis; a încurca o afacere, a o scrînti. – În Trans. feștesc, văpsesc, mînjesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

feștelí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feștelésc, imperf. 3 sg. feșteleá; conj. prez. 3 să feșteleáscă

feștelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feștelésc, imperf. 3 sg. feșteleá; conj. prez. 3 sg. și pl. feșteleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FEȘTELÍT adj. v. jegos, mânjit, murdar, negru, nespălat, pătat, răpănos, slinos, soios.

feștelit adj. v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS.

FEȘTELÍ vb. v. jegoși, mânji, murdări, păta.

feșteli vb. v. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a o feșteli expr. a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs.

a-i feșteli (cuiva) iacaua expr. (pop.) a face de rușine (pe cineva).

Intrare: feștelit
feștelit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • feștelit
  • feștelitul
  • feștelitu‑
  • feșteli
  • feștelita
plural
  • feșteliți
  • feșteliții
  • feștelite
  • feștelitele
genitiv-dativ singular
  • feștelit
  • feștelitului
  • feștelite
  • feștelitei
plural
  • feșteliți
  • feșteliților
  • feștelite
  • feștelitelor
vocativ singular
plural
Intrare: feșteli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • feșteli
  • feștelire
  • feștelit
  • feștelitu‑
  • feștelind
  • feștelindu‑
singular plural
  • feștelește
  • feșteliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • feștelesc
(să)
  • feștelesc
  • feșteleam
  • feștelii
  • feștelisem
a II-a (tu)
  • feștelești
(să)
  • feștelești
  • feșteleai
  • feșteliși
  • feșteliseși
a III-a (el, ea)
  • feștelește
(să)
  • feștelească
  • feștelea
  • feșteli
  • feștelise
plural I (noi)
  • feștelim
(să)
  • feștelim
  • feșteleam
  • feștelirăm
  • feșteliserăm
  • feștelisem
a II-a (voi)
  • feșteliți
(să)
  • feșteliți
  • feșteleați
  • feștelirăți
  • feșteliserăți
  • feșteliseți
a III-a (ei, ele)
  • feștelesc
(să)
  • feștelească
  • feșteleau
  • feșteli
  • feșteliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

feștelit

etimologie:

  • vezi feșteli
    surse: DEX '98 DEX '09

feșteli

etimologie: