FEȘTELI vb. (Mold.) A murdări. Cîți îl vor lua cu mîinile sale, toți să vor feșteli de dînsul. CES 1754, 118^v. Haricliia își ocăra obrazul feșluindu-l cu frecare de pulbere neagră. I, 9^r. Variante: feștelui (I, 9²). Etimologie: feșteală + suf. -i; cf. magh. festeni. Cf. i m a, m î z g ă i, m u r u i.