FEȘTELI, feștelesc, vb. IV. Tranz. (Mai ales în Mold.) A murdări, a mînji, a mîzgăli. Măgarule, dă-te jos... că-mi feștelești trăsura. HOGAȘ, H. 64. Da cum nu! că nu mi-oi feșteli eu mînuțele! CREANGĂ, P. 292. ◊ Expr. (Familiar) A o feșteli = a face o prostie, a încurca o treabă, a strica lucrurile (v. scrînti); p. ext. a se face de rîs. (Glumeț) A-i feșteli (cuiva) iacaua v. iaca.