FAST², -Ă, faști, -ste, adj. (Despre zile, împrejurări, evenimente) Favorabil, fericit (pentru cineva). – Din fr. faste, lat. fastus.

fast², ~ă [At: IORGA, L. I, 278 / Pl: faști / E: fr faste, lat fastus] 1 a (Liv; d. zile, împrejurări, evenimente) Favorabil (1). 2 a (În Roma antică; îs) Zile ~e Zile în care se judecau procesele. 3 sfp (În Roma antică) Calendar (1). 4 sfp (În Roma antică) Registre publice în care se consemnau acțiunile memorabile.

fast¹ sns [At: ALECSANDRI, P. III, 277 / E: fr faste] Desfășurare ostentativă de lux și eleganță Si: pompă², somptuozitate, splendoare, strălucire, (liv) magnificență, (îvp) fală (3), (îrg) fălie¹ (1).

*FAST sn. Lux măreț, măreție, fală [fr.].

FAST², -Ă, faști, -ste, adj. (Livr.; despre zile, împrejurări, evenimente) Favorabil, fericit (pentru cineva). – Din fr. faste, lat. fastus.

FAST s. n. Lux, splendoare, măreție, pompă. [În Renaștere] tot fastul decorativ, cum arhitectură, drapare, fundal rustic șcl., rămîneau pe a doua și a treia treaptă: acela era mare care zugrăvea un corp omenesc. CARAGIALE, N. F. 117. Aceștii, pe cai ageri, măreț vin împreună, Avînd... Și tuiuri de paradă cu trei cozi lungi de cal, Însemne de mărire și fast oriental. ALECSANDRI, P. III 377.

FAST, -Ă adj. (Liv.) Favorabil. ◊ Zi fastă = zi favorabilă; zile faste = zilele în care erau îngăduite împărțirea dreptății și judecarea proceselor la tribunalele Romei antice. // s.n.pl. Table cronologice la romani. ♦ Registre publice în care se consemnau acțiunile memorabile în vechea Romă. [Pl. faști, faste / < lat. fastus, cf. fr. faste].

FAST s.n. Strălucire, măreție, lux, pompă. [< lat. fastus, cf. fr. faste].

FAST², -Ă I. adj. favorabil. ♦ zile faste = zilele în care erau îngăduite împărțirea dreptății și judecarea proceselor în tribunalele Romei antice. II. s. f. pl. table cronologice la romani. ◊ registre publice în care se consemnau acțiunile memorabile în vechea Romă. (< fr. faste, lat. fastus)

FAST¹ s. n. strălucire, măreție, lux, pompă. (< fr. faste, lat. fastus)

FAST² ~stă (~ști, ~ste) rar (despre zile, evenimente, circumstanțe etc.) Care aduce fericire; în stare să fie reușit; benefic. /<fr. faste, lat. fastus

FAST¹ n. Demonstrare de eleganță impunătoare și de lux excesiv; pompă. /<fr. faste, lat. fastus

fast n. lux măreț.

*2) fast, -ă adj. (lat. fastus, d. fas, lucru permis). Fericit, norocit: zile faste. Se zicea la Romanĭ despre zilele de lucru. N. pl. Table cronologice la vechiĭ Romanĭ: fastele consulare. Anale: fastele bisericiĭ, monarhiiĭ.

*1) fast n., pl. urĭ (lat. fastus, ostentațiune). Mare lux, pompă: a etala un mare fast.

FÎȘT(I)! interj. Imită sgomotul produs de cineva care pornește repede și fără veste dintr’un loc: Cînd o prinzi de urechi Face fîști! în coștireață GOR. [onom.].

faste n. pl. 1. table cronologice, la Romani: faste consulare; 2. fig. anale: fastele monarhiei.

fast¹ adj. m., pl. faști; f. fastă, pl. faste

fast² s. n.

fast¹ adj. m., pl. faști; f. fastă, pl. faste

fast² s. n.

fast s. n.

fast adj. m., pl. faști; f. sg. fastă, pl. faste

Fastele (sărbători romane) s. propriu f. pl.

faste s. f. pl.

FAST s. 1. lux, măreție, pompă, somptuozitate, splendoare, strălucire, (înv.) ighemonicon, pohfală, saltanat. (~ul de la Curte.) 2. bogăție, lux, pompă, splendoare, strălucire. (~ul ceremoniei.) 3. alai, pompă, (înv.) parisie, politie, vâlvă. (A fost primit cu mare ~.) 4. v. pompă.

FAST adj. avantajos, favorabil, prielnic, propice.

FAST s. 1. lux, măreție, pompă, somptuozitate, splendoare, strălucire, (înv.) ighemonicon, pohfală, saltanat. (~ de la Curte.) 2. bogăție, lux, pompă, splendoare, strălucire. (~ ceremoniei.) 3. alai, pompă, (înv.) parisie, politie, vîlvă. (A fost primit cu mare ~.) 4. ceremonie, cinste, paradă, pompă, solemnitate. (~ de care s-a bucurat.)

Fast ≠ nefast

fâșt, fâști, s.m. (reg.) coadă de usturoi cu semințe.