2 intrări

26 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

FAST1 s. n. Splendoare, măreție, pompă2, lux, strălucire. – Din fr. faste.

FAST2, -Ă, faști, -ste, adj. (Despre zile, împrejurări, evenimente) Favorabil, fericit (pentru cineva). – Din fr. faste, lat. fastus.

FAST1 s. n. Splendoare, măreție, pompă2, lux, strălucire. – Din fr. faste.

FAST2, -Ă, faști, -ste, adj. (Livr.; despre zile, împrejurări, evenimente) Favorabil, fericit (pentru cineva). – Din fr. faste, lat. fastus.

FAST s. n. Lux, splendoare, măreție, pompă. [În Renaștere] tot fastul decorativ, cum arhitectură, drapare, fundal rustic șcl., rămîneau pe a doua și a treia treaptă: acela era mare care zugrăvea un corp omenesc. CARAGIALE, N. F. 117. Aceștii, pe cai ageri, măreț vin împreună, Avînd... Și tuiuri de paradă cu trei cozi lungi de cal, Însemne de mărire și fast oriental. ALECSANDRI, P. III 377.

fast1 adj. m., pl. faști; f. fástă, pl. fáste

fast adj. m., pl. faști; f. sg. fástă, pl. fáste

FAST adj. avantajos, favorabil, prielnic, propice.

FAST s. 1. lux, măreție, pompă, somptuozitate, splendoare, strălucire, (înv.) ighemonicon, pohfală, saltanat. (~ul de la Curte.) 2. bogăție, lux, pompă, splendoare, strălucire. (~ul ceremoniei.) 3. alai, pompă, (înv.) parisie, politie, vâlvă. (A fost primit cu mare ~.) 4. v. pompă.

FAST s.n. Strălucire, măreție, lux, pompă. [< lat. fastus, cf. fr. faste].

FAST, -Ă adj. (Liv.) Favorabil. ◊ Zi fastă = zi favorabilă; zile faste = zilele în care erau îngăduite împărțirea dreptății și judecarea proceselor la tribunalele Romei antice. // s.n.pl. Table cronologice la romani. ♦ Registre publice în care se consemnau acțiunile memorabile în vechea Romă. [Pl. faști, faste / < lat. fastus, cf. fr. faste].

FAST2, -Ă I. adj. favorabil. ♦ zile faste = zilele în care erau îngăduite împărțirea dreptății și judecarea proceselor în tribunalele Romei antice. II. s. f. pl. table cronologice la romani. ◊ registre publice în care se consemnau acțiunile memorabile în vechea Romă. (< fr. faste, lat. fastus)

FAST1 s. n. strălucire, măreție, lux, pompă. (< fr. faste, lat. fastus)

FAST2 ~stă (~ști, ~ste) rar (despre zile, evenimente, circumstanțe etc.) Care aduce fericire; în stare să fie reușit; benefic. /<fr. faste, lat. fastus

FAST1 n. Demonstrare de eleganță impunătoare și de lux excesiv; pompă. /<fr. faste, lat. fastus

*2) fast, -ă adj. (lat. fastus, d. fas, lucru permis). Fericit, norocit: zile faste. Se zicea la Romanĭ despre zilele de lucru. N. pl. Table cronologice la vechiĭ Romanĭ: fastele consulare. Anale: fastele bisericiĭ, monarhiiĭ.

Intrare: fast
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fast fastul fastă fasta
plural faști faștii faste fastele
genitiv-dativ singular fast fastului faste fastei
plural faști faștilor faste fastelor
vocativ singular
plural
Intrare: fâșt
fâșt
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.