14 definiții pentru fast (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FAST2, -Ă, faști, -ste, adj. (Despre zile, împrejurări, evenimente) Favorabil, fericit (pentru cineva). – Din fr. faste, lat. fastus.

fast2, ~ă [At: IORGA, L. I, 278 / Pl: faști / E: fr faste, lat fastus] 1 a (Liv; d. zile, împrejurări, evenimente) Favorabil (1). 2 a (În Roma antică; îs) Zile ~e Zile în care se judecau procesele. 3 sfp (În Roma antică) Calendar (1). 4 sfp (În Roma antică) Registre publice în care se consemnau acțiunile memorabile.

FAST2, -Ă, faști, -ste, adj. (Livr.; despre zile, împrejurări, evenimente) Favorabil, fericit (pentru cineva). – Din fr. faste, lat. fastus.

FAST, -Ă adj. (Liv.) Favorabil. ◊ Zi fastă = zi favorabilă; zile faste = zilele în care erau îngăduite împărțirea dreptății și judecarea proceselor la tribunalele Romei antice. // s.n.pl. Table cronologice la romani. ♦ Registre publice în care se consemnau acțiunile memorabile în vechea Romă. [Pl. faști, faste / < lat. fastus, cf. fr. faste].

FAST2, -Ă I. adj. favorabil. ♦ zile faste = zilele în care erau îngăduite împărțirea dreptății și judecarea proceselor în tribunalele Romei antice. II. s. f. pl. table cronologice la romani. ◊ registre publice în care se consemnau acțiunile memorabile în vechea Romă. (< fr. faste, lat. fastus)

FAST2 ~stă (~ști, ~ste) rar (despre zile, evenimente, circumstanțe etc.) Care aduce fericire; în stare să fie reușit; benefic. /<fr. faste, lat. fastus

*2) fast, -ă adj. (lat. fastus, d. fas, lucru permis). Fericit, norocit: zile faste. Se zicea la Romanĭ despre zilele de lucru. N. pl. Table cronologice la vechiĭ Romanĭ: fastele consulare. Anale: fastele bisericiĭ, monarhiiĭ.

faste n. pl. 1. table cronologice, la Romani: faste consulare; 2. fig. anale: fastele monarhiei.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fast1 adj. m., pl. faști; f. fástă, pl. fáste

fast adj. m., pl. faști; f. sg. fástă, pl. fáste

Fástele (sărbători romane) s. propriu f. pl.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FAST adj. avantajos, favorabil, prielnic, propice.

Intrare: fast (adj.)
fast1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fast
  • fastul
  • fastu‑
  • fastă
  • fasta
plural
  • faști
  • faștii
  • faste
  • fastele
genitiv-dativ singular
  • fast
  • fastului
  • faste
  • fastei
plural
  • faști
  • faștilor
  • faste
  • fastelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fast (adj.)

  • 1. livresc (Despre zile, împrejurări, evenimente) Favorabil, fericit (pentru cineva).
    surse: DEX '98 DN sinonime: favorabil fericit (adj.) antonime: nefast
    • 1.1. Zi fastă = zi favorabilă.
      surse: DN
    • 1.2. Zile faste = zilele în care erau îngăduite împărțirea dreptății și judecarea proceselor la tribunalele Romei antice.
      surse: DN

etimologie: