2 intrări

34 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FASCINÁ, fascinez, vb. I. Tranz. 1. A atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea. 2. A produce cuiva o impresie deosebită prin însușiri (atrăgătoare) ieșite din comun; a captiva. – Din fr. fasciner, lat. fascinare.

FASCINÁ, fascinez, vb. I. Tranz. 1. A atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea. 2. A produce cuiva o impresie deosebită prin însușiri (atrăgătoare) ieșite din comun; a captiva. – Din fr. fasciner, lat. fascinare.

fascina vt [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 261 / Pzi: ~nez / E: fr fasciner, lat fascinare] 1 A domina prin forța privirii Si: (fig) a hipnotiza. 2 A produce cuiva o impresie deosebită prin însușiri (atrăgătoare) ieșite din comun Si: a captiva (2), a seduce.

FASCINÁ, fascinez, vb. I. Tranz. 1. A supune (pe cineva) cu privirea, a subjuga. Dinu Dănoiu fixa spre el ochii mari negri frumoși, fascinîndu-l parcă prin dorința lor intensă. CAMIL PETRESCU, N. 93. Ochii omului osîndit parcă îl fascinaseră cu privirea lor disprețuitoare de moarte și înfrumusețată de o dragoste uriașă. REBREANU, P. S. 23. M-am oprit fascinat de ochii lui pătrunzători. BASSARABESCU, S. N. 25. ◊ Fig. Fila albă de hîrtie... stă înaintea mea și mă fascinează. ANGHEL, PR. 105. 2. (Folosit și absolut) A cuceri prin unele însușiri, a fermeca, a captiva. V. răpi. Orice mișcare a lui e studiată, mersul, îmbrăcămintea, vorba, totul atrage și fascinează. BART, E. 153. O civilizație superioară fascinează, prin însuși faptul că e superioară. IBRĂILEANU, SP. CR. 261.

FASCINÁ vb. I. tr. 1. A vrăji, a subjuga, a încânta (pe cineva) în așa fel, încât să nu mai vadă lucrurile așa cum sunt. 2. A fermeca, a seduce, a captiva. [< fr. fasciner, cf. it., lat. fascinare].

FASCINÁ vb. tr. 1. a vrăji, a subjuga (pe cineva) cu privirea; a încânta. 2. a fermeca, a captiva. (< fr. fasciner, lat. fascinare)

A FASCINÁ ~éz tranz. 1) A face să fie cuprins de uimire și de admiratie; a încânta; a fermeca; a vrăji; a delecta; a desfăta. 2) A pune stăpanire pe deplin, împiedicând să reacționeze prompt sau să înțeleagă starea reală a lucrurilor. /<fr. fasciner, lat. fascinare

FASCÍNĂ, fascine, s. f. Legătură de nuiele sau de ramuri subțiri, legat din loc în loc cu sârmă, uneori umplut cu piatră, moloz sau pământ, folosit la întărirea terasamentelor, la construirea digurilor sau a drumurilor în regiunile mlăștinoase și la alte lucrări făcute în terenurile desfundate; fascie1. [Var.: fașínă s. f.] – Din it. fascina, fr. fascine.

FAȘÍNĂ s. f. v. fascină.

fascină sf [At: ALECSANDRI, P. III, 472 / V: (înv) fași~ / Pl: ~ne / E: it fascina, fr fascine] Mănunchi de nuiele sau de ramuri subțiri, legat din loc în loc cu sârmă, folosit la construirea digurilor și consolidarea terasamentelor și a terenurilor instabile.

FASCÍNĂ, fascine, s. f. Mănunchi de nuiele sau de ramuri subțiri, legat din loc în loc cu sârmă, uneori umplut cu piatră, moloz sau pământ, folosit la întărirea terasamentelor, la construirea digurilor sau a drumurilor în regiunile mlăștinoase și la alte lucrări făcute în terenurile desfundate; fascie1 [Var.: fașínă s. f.] – Din it. fascina, fr. fascine.

FASCÍNĂ, fascine, s. f. (Mai ales la pl.; și în forma fașină) Legătură de nuiele sau de ramuri, eventual umplută cu piatră, folosită la întărirea terasamentelor, la construirea drumurilor prin regiuni mlăștinoase, la construirea digurilor și în general la unele lucrări în terenurile desfundate. Eu eram așezat sub parapet, pe spate, învălit într-o pătură. Aproape de mine, unii cu spatele de zidul de pămînt alții pe fascine, stăteau cîțiva flăcăi la cislă. SADOVEANU, O. VI 67. Alelei! Doamne, cum zburau Voinicii toți cu mine! Cum ei la șanțuri alergau Cu scări și cu fașine! ALECSANDRI, P. III 442. -Variantă: fașínă s. f.

FASCÍNĂ s.f. Mănunchi de nuiele sau de ramuri folosit la întărirea terasamentului, la construirea drumurilor sau a digurilor, la fortificații etc. [Pl. -ne, var. fașină s.f. / cf. fr. fascine, it. fascina].

FASCÍNĂ s. f. mănunchi de nuiele sau de ramuri subțiri, legate între ele, folosit la întărirea terasamentului, la construirea drumurilor sau a digurilor, la fortificații etc. (< it. fascina, fr. fascine)

FASCÍNĂ ~e f. Mănunchi de nuiele, ramuri, stuf etc., folosit la întărirea terasamentelor sau a drumurilor în regiunile mlăștinoase. [G.-D. fascinei] /<it. fascina, fr. fascine

fașină f. mănunchiu de nuiele cu cari s’astupă șanțuri, se repară drumuri, etc.: cu scări și cu fașine AL. (= fr. fascine).

*fascinéz v. tr. (lat. fáscino, -áre, d. fáscinum, farmec, fărmăcătorie, d. vgr. báskanon, farmec, baskaino și faskaino, deochĭ, invidiez). Farmec, atrag pin privire: se atribue șarpeluĭ facultatea de a-șĭ fascina prada. Farmec, încânt, uĭmesc: acest orator fascinează auditoriu.

*fașínă f., pl. e (it. fascina, de unde și fr. fascine). Legătură de nuĭele, coș de nuĭele cu care se astupă șanțurile ca să treacă o trupă, să escaladezĭ o redută ș. a.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fascina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fascinez, 3 fascinea; conj. prez. 1 sg. să fascinez, 3 să fascineze

fascina (a ~) vb., ind. prez. 3 fascinea

fasciná vb., ind. prez. 1 sg. fascinéz, 3 sg. și pl. fascineáză

fasci s. f., g.-d. art. fascinei; pl. fascine

fasci s. f., g.-d. art. fascinei; pl. fascine

fascínă s. f., g.-d. art. fascínei; pl. fascíne

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FASCINA vb. a atrage, a captiva, a cuceri, a delecta, a desfăta, a fermeca, a încînta, a răpi, a seduce, a subjuga, a vrăji, (fig.) a hipnotiza, a magnetiza. (Spectacolul l-a ~.)

FAȘI s. fascie. (~ purtată de lictorii romani.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fasciná (fascinéz, fascinát), vb. – A atrage irezistibil, a captiva. Fr. fasciner, cu pronunțarea lat. fascinare.Der. (din fr.) fascinant, adj.; fascinator, adj.

fașínă (fașíne), s. f. – Mănunchi de nuiele folosit la întărirea terasamentelor. Fr. faacine.

Intrare: fascina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fascina
  • fascinare
  • fascinat
  • fascinatu‑
  • fascinând
  • fascinându‑
singular plural
  • fascinea
  • fascinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fascinez
(să)
  • fascinez
  • fascinam
  • fascinai
  • fascinasem
a II-a (tu)
  • fascinezi
(să)
  • fascinezi
  • fascinai
  • fascinași
  • fascinaseși
a III-a (el, ea)
  • fascinea
(să)
  • fascineze
  • fascina
  • fascină
  • fascinase
plural I (noi)
  • fascinăm
(să)
  • fascinăm
  • fascinam
  • fascinarăm
  • fascinaserăm
  • fascinasem
a II-a (voi)
  • fascinați
(să)
  • fascinați
  • fascinați
  • fascinarăți
  • fascinaserăți
  • fascinaseți
a III-a (ei, ele)
  • fascinea
(să)
  • fascineze
  • fascinau
  • fascina
  • fascinaseră
Intrare: fascină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fasci
  • fascina
plural
  • fascine
  • fascinele
genitiv-dativ singular
  • fascine
  • fascinei
plural
  • fascine
  • fascinelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fași
  • fașina
plural
  • fașine
  • fașinele
genitiv-dativ singular
  • fașine
  • fașinei
plural
  • fașine
  • fașinelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fascina, fascinezverb

  • 1. A atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Dinu Dănoiu fixa spre el ochii mari negri frumoși, fascinîndu-l parcă prin dorința lor intensă. CAMIL PETRESCU, N. 93. DLRLC
    • format_quote Ochii omului osîndit parcă îl fascinaseră cu privirea lor disprețuitoare de moarte și înfrumusețată de o dragoste uriașă. REBREANU, P. S. 23. DLRLC
    • format_quote M-am oprit fascinat de ochii lui pătrunzători. BASSARABESCU, S. N. 25. DLRLC
    • format_quote figurat Fila albă de hîrtie... stă înaintea mea și mă fascinează. ANGHEL, PR. 105. DLRLC
  • 2. A produce cuiva o impresie deosebită prin însușiri (atrăgătoare) ieșite din comun. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Orice mișcare a lui e studiată, mersul, îmbrăcămintea, vorba, totul atrage și fascinează. BART, E. 153. DLRLC
    • format_quote O civilizație superioară fascinează, prin însuși faptul că e superioară. IBRĂILEANU, SP. CR. 261. DLRLC
etimologie:

fasci, fascinesubstantiv feminin

  • 1. Legătură de nuiele sau de ramuri subțiri, legat din loc în loc cu sârmă, uneori umplut cu piatră, moloz sau pământ, folosit la întărirea terasamentelor, la construirea digurilor sau a drumurilor în regiunile mlăștinoase și la alte lucrări făcute în terenurile desfundate; fascie. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: fascie
    • format_quote Eu eram așezat sub parapet, pe spate, învălit într-o pătură. Aproape de mine, unii cu spatele de zidul de pămînt, alții pe fascine, stăteau cîțiva flăcăi la cislă. SADOVEANU, O. VI 67. DLRLC
    • format_quote Alelei! Doamne, cum zburau Voinicii toți cu mine! Cum ei la șanțuri alergau Cu scări și cu fașine! ALECSANDRI, P. III 442. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.