FASCINĂ, fascine, s. f. (Mai ales la pl.; și în forma fașină) Legătură de nuiele sau de ramuri, eventual umplută cu piatră, folosită la întărirea terasamentelor, la construirea drumurilor prin regiuni mlăștinoase, la construirea digurilor și în general la unele lucrări în terenurile desfundate. Eu eram așezat sub parapet, pe spate, învălit într-o pătură. Aproape de mine, unii cu spatele de zidul de pămînt alții pe fascine, stăteau cîțiva flăcăi la cislă. SADOVEANU, O. VI 67. Alelei! Doamne, cum zburau Voinicii toți cu mine! Cum ei la șanțuri alergau Cu scări și cu fașine! ALECSANDRI, P. III 442. -Variantă: fașină s. f.