2 intrări

30 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

FASCÍNĂ, fascine, s. f. Legătură de nuiele sau de ramuri subțiri, legat din loc în loc cu sârmă, uneori umplut cu piatră, moloz sau pământ, folosit la întărirea terasamentelor, la construirea digurilor sau a drumurilor în regiunile mlăștinoase și la alte lucrări făcute în terenurile desfundate; fascie1. [Var.: fașínă s. f.] – Din it. fascina, fr. fascine.

FASCÍNĂ, fascine, s. f. Mănunchi de nuiele sau de ramuri subțiri, legat din loc în loc cu sârmă, uneori umplut cu piatră, moloz sau pământ, folosit la întărirea terasamentelor, la construirea digurilor sau a drumurilor în regiunile mlăștinoase și la alte lucrări făcute în terenurile desfundate; fascie1 [Var.: fașínă s. f.] – Din it. fascina, fr. fascine.

FASCÍNĂ, fascine, s. f. (Mai ales la pl.; și în forma fașină) Legătură de nuiele sau de ramuri, eventual umplută cu piatră, folosită la întărirea terasamentelor, la construirea drumurilor prin regiuni mlăștinoase, la construirea digurilor și în general la unele lucrări în terenurile desfundate. Eu eram așezat sub parapet, pe spate, învălit intr-o pătură. Aproape de mine, unii cu spatele de zidul de pămînt alții pe fascine, stăteau cîțiva flăcăi la cislă. SADOVEANU, O. VI 67. Alelei! Doamne, cum zburau Voinicii toți cu mine ! Cum ei la șanțuri alergau Cu scări și cu fașine! ALECSANDRI, P. III 442. -Variantă: fașínă s. f.

fascínă s. f., g.-d. art. fascínei; pl. fascíne

fascínă s. f., g.-d. art. fascínei; pl. fascíne

FASCÍNĂ s.f. Mănunchi de nuiele sau de ramuri folosit la întărirea terasamentului, la construirea drumurilor sau a digurilor, la fortificații etc. [Pl. -ne, var. fașină s.f. / cf. fr. fascine, it. fascina].

FASCÍNĂ s. f. mănunchi de nuiele sau de ramuri subțiri, legate între ele, folosit la întărirea terasamentului, la construirea drumurilor sau a digurilor, la fortificații etc. (< it. fascina, fr. fascine)

FASCÍNĂ ~e f. Mănunchi de nuiele, ramuri, stuf etc., folosit la întărirea terasamentelor sau a drumurilor în regiunile mlăștinoase. [G.-D. fascinei] /<it. fascina, fr. fascine

FASCINÁ, fascinez, vb. I. Tranz. 1. A atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea. 2. A produce cuiva o impresie deosebită prin însușiri (atrăgătoare) ieșite din comun; a captiva. – Din fr. fasciner, lat. fascinare.

FASCINÁ, fascinez, vb. I. Tranz. 1. A atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea. 2. A produce cuiva o impresie deosebită prin însușiri (atrăgătoare) ieșite din comun; a captiva. – Din fr. fasciner, lat. fascinare.

FAȘÍNĂ s. f. v. fascină.

FASCINÁ, fascinez, vb. I. Tranz. 1. A supune (pe cineva) cu privirea, a subjuga. Dinu Dănoiu fixa spre el ochii mari negri frumoși, fascinîndu-l parcă prin dorința lor intensă. CAMIL PETRESCU, N. 93. Ochii omului osîndit parcă îl fascinaseră cu privirea lor disprețuitoare de moarte și înfrumusețată de o dragoste uriașă. REBREANU, P. S. 23. M-am oprit fascinat de ochii lui pătrunzători. BASSARABESCU, S. N. 25. ◊ Fig. Fila albă de hîrtie... stă înaintea mea și mă fascinează. ANGHEL, PR. 105. 2. (Folosit și absolut) A cuceri prin unele însușiri, a fermeca, a captiva. V. răpi. Orice mișcare a lui e studiată, mersul, îmbrăcămintea, vorba, totul atrage și fascinează. BART, E. 153. O civilizație superioară fascinează, prin însuși faptul că e superioară. IBRĂILEANU, SP. CR. 261.

fasciná (a ~) vb., ind. prez. 3 fascineáză

fasciná vb., ind. prez. 1 sg. fascinéz, 3 sg. și pl. fascineáză

FASCINÁ vb. v. încânta.

FASCINÁ vb. I. tr. 1. A vrăji, a subjuga, a încânta (pe cineva) în așa fel, încât să nu mai vadă lucrurile așa cum sunt. 2. A fermeca, a seduce, a captiva. [< fr. fasciner, cf. it., lat. fascinare].

FAȘÍNĂ s.f. v. fascină.

Intrare: fascină
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fasci fascina
plural fascine fascinele
genitiv-dativ singular fascine fascinei
plural fascine fascinelor
vocativ singular
plural
fașină
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fași fașina
plural fașine fașinele
genitiv-dativ singular fașine fașinei
plural fașine fașinelor
vocativ singular
plural
Intrare: fascina
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) fascina fascinare fascinat fascinând singular plural
fascinea fascinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) fascinez (să) fascinez fascinam fascinai fascinasem
a II-a (tu) fascinezi (să) fascinezi fascinai fascinași fascinaseși
a III-a (el, ea) fascinea (să) fascineze fascina fascină fascinase
plural I (noi) fascinăm (să) fascinăm fascinam fascinarăm fascinaserăm, fascinasem*
a II-a (voi) fascinați (să) fascinați fascinați fascinarăți fascinaserăți, fascinaseți*
a III-a (ei, ele) fascinea (să) fascineze fascinau fascina fascinaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)