2 intrări

36 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÁRMEC, farmece, s. n. 1. (În basme și în superstiții) Acțiunea de a vrăji și rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor (în urma unor vrăji); mijloc magic folosit pentru o asemenea transformare; vrajă, vrăjitorie. ◊ Loc. adv. Ca prin farmec = într-un mod miraculos, pe neașteptate, dintr-odată. 2. Ansamblu de calități (frumusețe, grație etc.) care încântă, atrage pe cineva. Farmecul pădurii. ♦ Desfătare, plăcere, încântare pe care o simte cineva în fața unui lucru fermecător. – Lat. pharmacum.

farmec sn [At: COD. VOR. 6/10 / V: (înv) ~măc sn (Pl: ~măce, rar, ~măci), (înv) ~ă, ~măcă sf (reg) fărmăc, fer~, foar~ / Pl: ~ece, (îrg) ~eci / E: ml pharmacum] 1 (În basme și superstiții) Transformare miraculoasă a lucrurilor (în urma unei vrăji). 2 (Pop; spc; mpl) Practică ocultă prin care se influențează soarta cuiva, prin invocarea unor forțe supranaturale malefice Si: fapt1 (21), făcătură (1), făcut1 (37), vrajă, (Buc; rar) făcare. 3 (Lpl) Mijloace magice întrebuințate pentru a face farmece (2). 4 Formulă magică (cântată sau recitată) pentru invocarea unor forțe supranaturale Si: (liv) incantație. 5 (Îlav) Ca prin ~ În mod miraculos. 6 (Îal) Pe neașteptate. 7 Ansamblu de calități care încântă sau atrag pe cineva. 8 Încântare pe care o simte cineva în fața unui lucru extraordinar.

farmec s.n. 1 (în basme și superstiții) Transformare miraculoasă a lucrurilor, a ființelor în urma unei vrăji; (înv., pop.) fermecătură. ♦ Totalitatea mijloacelor și formulelor magice folosite pentru transformarea miraculoasă a lucrurilor, a ființelor, pentru lecuire etc.; vrăjitorie. ◊ Loc.adv. Ca prin farmec = a) într-un mod miraculos; b) pe neașteptate, dintr-odată. 2 (pop.) Practică ocultă de invocare a unor forțe supranaturale (malefice), cu scopul de a influența soarta cuiva; consecințele utilizării acestor practici; vrajă, magie. Farmecul să piară, Răul să se stângă, Vrajele să strângă (COȘB.). 3 Fig. Calitatea de a atrage, de a încânta pe cineva. Fata avea un farmec în fiecare mișcare potolită (SADOV.) ♦ Ansamblu de calități (frumusețe, grație etc.) care încântă, care atrage pe cineva. Lasă-ți, băiete, satul cu tot farmecul frumuseților lui (CR.). ♦ Încântare, plăcere pe care o simte cineva în fața unui lucru extraordinar. Am simțit atunci farmecul vieții în doi (BART). • pl. -ce. și (înv.) farmăc s.n., farmăcă s.f. / lat. pharmacum.

FÁRMEC, farmece, s. n. 1. (În basme și în superstiții) Acțiunea de a vrăji și rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor (în urma unor vrăji); mijloace magice întrebuințate pentru o asemenea transformare; vrajă, vrăjitorie. ◊ Loc. adv. Ca prin farmec = într-un mod miraculos, pe neașteptate, dintr-o dată. 2. Ansamblu de calități (frumusețe, grație etc.) care încântă, atrage pe cineva. Farmecul pădurii. ♦ Desfătare, plăcere, încântare pe care o simte cineva în fața unui lucru fermecător. – Lat. pharmacum.

FÁRMEC, farmece, s. n. 1. Procedeu folosit de oamenii superstițioși în credința că pot influența desfășurarea normală a lucrurilor, cu ajutorul unor pretinse «forțe supranaturale»; putere de a fermeca, de a vrăji; vrajă, vrăjitorie. Dascălul Sindipa, ca un vrăjitor egiptean ce se află... a încuiat cu farmec glasul coconului. SADOVEANU, D. P. 28. Farmecul să piară, Răul să se stingă, Vrajele să strîngă Firicele coapte: Ceasul rău de noapte; Dragostea copilei, Ceasul rău al zilei! COȘBUC, P. II 149. Tu nu cunoști puterea acestei trestioare; prin farmecul ei am scăpat de toate nevoile. ALECSANDRI, T. I 436. ◊ Expr. Ca prin farmec = într-un mod miraculos, deodată, pe neașteptate. Natura întreagă își schimbase coloarea; peste noapte totul se prefăcuse ca prin farmec. BART, E. 308. Ca prin farmec peri izvorul și copacii. EMINESCU, N. 16. 2. Ansamblu de calități (frumusețe, grație etc.) care produce admirație, atracție, încîntare. Fata avea un farmec în fiecare mișcare potolită și-n fiecare vorbă cuminte pe care o rostea din cînd în cînd. SADOVEANU, O. IV 48. Zările, de farmec pline, strălucesc în luminiș. COȘBUC, P. I 47. Iubire e în razele de soare Și farmec în a codrului fanfară. VLAHUȚĂ, O. A. 84. Lasă-ți, băiete, satul cu tot farmecul frumuseților lui și pasă de te du în loc strein și așa depărtat. CREANGĂ, A. 118. ♦ Desfătare, plăcere, încîntare. Ne-am căsătorit. Eram fericiți. Am simțit atunci farmecul vieții în doi. BART, E. 223. Cînd murgul serii începe a se destinde treptat preste pustii, farmecul tainic al singurătății crește și mai mult în sufletul călătorului. ODOBESCU, S. III 17. – Pl. și: fermece (ȘEZ. III 32), (s. m.) farmeci (TEODORESCU, P. P. 374).

FÁRMEC ~ce n. 1) Procedeu magic căruia i se atribuie însușiri supranaturale; vrajă. ◊ A face ~ce a recurge la procedee magice; a vrăji. Ca prin ~ ca printr-un miracol. 2) fig. Ansamblu de calități ce trezesc admirație; vrajă; miraj; fascinație. ~cul pădurii. /<lat. pharmacum

farmec n. 1. formulă sau operațiune magică: farmecele sunt leacuri băbești; 2. fig. efectul magiei, atracțiune irezistibilă: farmecul frumuseții; 3. desfătare: dulce farmec a vieții călătoare AL. [Lat. vulg. PHARMACUM, leac și farmec, medicul și vrăjitorul fiind una și aceeaș persoană (v. vraciu)].

2) fármec, a fărmăcá v. tr. (d. farmec 1 saŭ lat. *pharmăcare.Fármec, -ecĭ, -ecă, fărmăcăm; să farmece). Est. Vrăjesc, influențez pin farmece. Fig. Fascinez, încînt: muzica te farmecă. – În vest férmec, a fermecá, el férmecă. V. boscorodesc.

1) fármec n., pl. e (lat. phármacum, d. vgr. phármakon, medicament, venin, la pl. „farmece”. V. farmacie). Est. Pl. Fărmăcătorie, vrajă, oare-care micĭ obĭecte și substanțe descîntate crezînd că așa veĭ face altuĭa un răŭ saŭ un bine: a face farmece. Fig. Încîntare, grație, atracțiune irezistibilă: farmecu frumusețiĭ. Ca pin farmec, ca pin minune, îndată (vorbind de o schimbare). – În nord farmăc, pl. ăce și ece. Vechĭ și farmăcă, f., pl. ăcĭ. Și azĭ în est pl. f. farmecĭ. În vest pl. n. farmece. V. fapt și făcut 1.

FĂRMĂCÁ vb. I v. fermeca.

FERMECÁ, fármec, vb. I. Tranz. 1. A încânta, a desfăta; a atrage, a ademeni (prin însușiri, aspect, manifestări etc.). 2. (În basme și în superstiții) A face cuiva vrăji, a lega, a transforma etc. pe cineva prin vrăji. [Var.: (pop.) fărmăcá vb. I] – Din farmec.

FERMECÁ, fármec, vb. I. Tranz. 1. A încânta, a desfăta; a atrage, a ademeni (prin însușiri, aspect, manifestări etc.). 2. (În basme și în superstiții) A face cuiva vrăji, a lega, a transforma etc. pe cineva prin vrăji. [Var.: (pop.) fărmăcá vb. I] – Din farmec.

fărmăca sf vz fermeca

fermeca [At: MOXA 390/10 / V: (îrg) fărmăca, făr~, (Mar) for~ (pzi: foarmec) / Pzi: farmec, (Mun) fermec / E: farmec] 1-2 vtr (Înv) A (se) otrăvi. 3 vt (În basme și superstiții) A face cuiva vrăji. 4 vt A încânta. 5 vt A atrage (prin însușiri, aspect, manifestări etc.) Si: a fascina (2), a captiva.

FERMECÁ, fármec, vb. I. Tranz. 1. A încînta, a captiva, a atrage, a ademeni. Glasul lui curgea domol și basmul ne fermeca pe toți ca un cîntec frumos. SADOVEANU, O. VII 322. Ascult vîntul cum suflă în pînzele albe și cum șuieră cîteodată așa de dulce, așa de plăcut, că te farmecă. DUNĂREANU, CH. 56. Pe tine te răpește al trestiilor cînt, Îți farmecă auzul bătăile de vînt. PĂUN-PINCIO, P. 45. 2. (În basme și în superstiții) A face cuiva vrăji, a vrăji. Parcă eu l-am fermecat Cu otravă și cu spirt. SEVASTOS, C. 259. – Variantă: fărmăcá (CREANGĂ, P. 164) vb. I.

A FERMECÁ fármec tranz. 1) A face să fie cuprins de farmec; a delecta; a desfăta; a încânta; a vrăji; a fascina. 2) (în basme și în superstiții) A supune unor farmece; a lega prin vrăji; a vrăji. /<lat. pharmacare

fermecà v. 1. a lega prin farmec, a face de dragoste; 2. a încânta: vederea ei l’a fermecat. [Și fărmeca = lat. vulg. PHARMACARE].

férmec ș. a., V. farmec, fărmăc-.

arată toate definițiile

Intrare: farmec
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • farmec
  • farmecul
  • farmecu‑
plural
  • farmece
  • farmecele
genitiv-dativ singular
  • farmec
  • farmecului
plural
  • farmece
  • farmecelor
vocativ singular
plural
fărmăc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: fermeca
verb (VT76)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fermeca
  • fermecare
  • fermecat
  • fermecatu‑
  • fermecând
  • fermecându‑
singular plural
  • farmecă
  • fermecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • farmec
(să)
  • farmec
  • fermecam
  • fermecai
  • fermecasem
a II-a (tu)
  • farmeci
(să)
  • farmeci
  • fermecai
  • fermecași
  • fermecaseși
a III-a (el, ea)
  • farmecă
(să)
  • farmece
  • fermeca
  • fermecă
  • fermecase
plural I (noi)
  • fermecăm
(să)
  • fermecăm
  • fermecam
  • fermecarăm
  • fermecaserăm
  • fermecasem
a II-a (voi)
  • fermecați
(să)
  • fermecați
  • fermecați
  • fermecarăți
  • fermecaserăți
  • fermecaseți
a III-a (ei, ele)
  • farmecă
(să)
  • farmece
  • fermecau
  • fermeca
  • fermecaseră
verb (VT86)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fărmăca
  • fărmăcare
  • fărmăcat
  • fărmăcatu‑
  • fărmăcând
  • fărmăcându‑
singular plural
  • farmăcă
  • fărmăcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • farmăc
(să)
  • farmăc
  • fărmăcam
  • fărmăcai
  • fărmăcasem
a II-a (tu)
  • farmeci
(să)
  • farmeci
  • fărmăcai
  • fărmăcași
  • fărmăcaseși
a III-a (el, ea)
  • farmăcă
(să)
  • farmece
  • fărmăca
  • fărmăcă
  • fărmăcase
plural I (noi)
  • fărmăcăm
(să)
  • fărmăcăm
  • fărmăcam
  • fărmăcarăm
  • fărmăcaserăm
  • fărmăcasem
a II-a (voi)
  • fărmăcați
(să)
  • fărmăcați
  • fărmăcați
  • fărmăcarăți
  • fărmăcaserăți
  • fărmăcaseți
a III-a (ei, ele)
  • farmăcă
(să)
  • farmece
  • fărmăcau
  • fărmăca
  • fărmăcaseră
verb (VT10)
Surse flexiune: MDA2
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • formeca
  • formecare
  • formecat
  • formecatu‑
  • formecând
  • formecându‑
singular plural
  • forme
  • formecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • formec
(să)
  • formec
  • formecam
  • formecai
  • formecasem
a II-a (tu)
  • formeci
(să)
  • formeci
  • formecai
  • formecași
  • formecaseși
a III-a (el, ea)
  • forme
(să)
  • formece
  • formeca
  • formecă
  • formecase
plural I (noi)
  • formecăm
(să)
  • formecăm
  • formecam
  • formecarăm
  • formecaserăm
  • formecasem
a II-a (voi)
  • formecați
(să)
  • formecați
  • formecați
  • formecarăți
  • formecaserăți
  • formecaseți
a III-a (ei, ele)
  • forme
(să)
  • formece
  • formecau
  • formeca
  • formecaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

farmec fărmăc

  • 1. în basme în superstiții Acțiunea de a vrăji și rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor (în urma unor vrăji); mijloc magic folosit pentru o asemenea transformare.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: vrajă vrăjitorie 3 exemple
    exemple
    • Dascălul Sindipa, ca un vrăjitor egiptean ce se află... a încuiat cu farmec glasul coconului. SADOVEANU, D. P. 28.
      surse: DLRLC
    • Farmecul să piară, Răul să se stingă, Vrajele să strîngă Firicele coapte: Ceasul rău de noapte; Dragostea copilei, Ceasul rău al zilei! COȘBUC, P. II 149.
      surse: DLRLC
    • Tu nu cunoști puterea acestei trestioare; prin farmecul ei am scăpat de toate nevoile. ALECSANDRI, T. I 436.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială Ca prin farmec = într-un mod miraculos, pe neașteptate, dintr-odată.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: deodată 2 exemple
      exemple
      • Natura întreagă își schimbase coloarea; peste noapte totul se prefăcuse ca prin farmec. BART, E. 308.
        surse: DLRLC
      • Ca prin farmec peri izvorul și copacii. EMINESCU, N. 16.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A face farmece = a recurge la procedee magice.
      surse: NODEX sinonime: vrăji
  • 2. Ansamblu de calități (frumusețe, grație etc.) care încântă, atrage pe cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exemple
    exemple
    • Farmecul pădurii.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Fata avea un farmec în fiecare mișcare potolită și-n fiecare vorbă cuminte pe care o rostea din cînd în cînd. SADOVEANU, O. IV 48.
      surse: DLRLC
    • Zările, de farmec pline, strălucesc în luminiș. COȘBUC, P. I 47.
      surse: DLRLC
    • Iubire e în razele de soare Și farmec în a codrului fanfară. VLAHUȚĂ, O. A. 84.
      surse: DLRLC
    • Lasă-ți, băiete, satul cu tot farmecul frumuseților lui și pasă de te du în loc strein și așa depărtat. CREANGĂ, A. 118.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Desfătare, plăcere, încântare pe care o simte cineva în fața unui lucru fermecător.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: desfătare plăcere încântare 2 exemple
      exemple
      • Ne-am căsătorit. Eram fericiți. Am simțit atunci farmecul vieții în doi. BART, E. 223.
        surse: DLRLC
      • Cînd murgul serii începe a se destinde treptat preste pustii, farmecul tainic al singurătății crește și mai mult în sufletul călătorului. ODOBESCU, S. III 17.
        surse: DLRLC
  • comentariu Plural și: fermece, farmeci.
    surse: DLRLC

etimologie:

fermeca fărmăca formeca

  • 1. A încânta, a desfăta; a atrage, a ademeni (prin însușiri, aspect, manifestări etc.).
    exemple
    • Glasul lui curgea domol și basmul ne fermeca pe toți ca un cîntec frumos. SADOVEANU, O. VII 322.
      surse: DLRLC
    • Ascult vîntul cum suflă în pînzele albe și cum șuieră cîteodată așa de dulce, așa de plăcut, că te farmecă. DUNĂREANU, CH. 56.
      surse: DLRLC
    • Pe tine te răpește al trestiilor cînt, Îți farmecă auzul bătăile de vînt. PĂUN-PINCIO, P. 45.
      surse: DLRLC
  • 2. în basme în superstiții A face cuiva vrăji, a lega, a transforma etc. pe cineva prin vrăji.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: vrăji un exemplu
    exemple
    • Parcă eu l-am fermecat Cu otravă și cu spirt. SEVASTOS, C. 259.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • farmec
    surse: DEX '09 DEX '98