15 definiții pentru fantomă

FANTÓMĂ, fantome, s. f. Arătare, nălucă, stafie, strigoi, fantasmă. ♦ Fig. Ceea ce are o existență fictivă. ◊ (Adjectival) Guvern fantomă. – Din fr. fantôme.

FANTÓMĂ, fantome, s. f. Ființă ireală pe care cred (sau pretind) că o văd unii oameni cu imaginația tulburată sau pe care o creează fantezia scriitorilor; nălucă, stafie, strigoi, fantasmă, arătare. ♦ Fig. Ceea ce are o existență incertă, fictivă, ceea ce (nici) nu există în realitate. ◊ (Adjectival) Guvern fantomă. – Din fr. fantôme.

FANTÓMĂ, fantome, s. f. 1. Ființă ireală pe care cred sau pretind că o văd uneori oamenii cu imaginația tulburată sau pe care o creează fantezia poeților; nălucă, stafie, strigoi. Nici fantome nu cutreieră misterioase subterane. BARANGA, V. A. 7. Valurile izbite se înalță și se fugăresc ca niște fantome cu giulgiuri albe. ANGHEL-IOSIF, C. L. 223. Un mormînt se dezvelește, O fantomă-ncoronată din el iese. ALEXANDRESCU, P. 132. ◊ (Poetic) Prin păduricea sălbătăcită, prin colțurile de întuneric, pe sub arcadele pustii, parcă rătăcește nevăzuta fantomă a singurătății. SADOVEANU, O. VI 479. Fantoma imaginilor familiare pribegea prin odaie, ca o spumă alburie de fum transparent de tutun. ARGHEZI, P. T. 90. ♦ Fig. Lucru dispărut, din care n-a mai rămas în realitate nimic. Șovinismul și fascismul trebuie să rămîie fantome pe veci închise în trecut. SADOVEANU, C. 161. 2. (Atributiv) Persoană, instituție cu existență fictivă. Zadarnic guvernul fantomă din sud Imploră stăpînii, c-un scîncet zălud. DRAGOMIR, S. 58. – Variantă: (învechit) fantóm, fantomuri (NEGRUZZI, S. II 60), s. n.

fantómă s.f. 1 Ființă ireală pe care cred sau pretind că o văd unii oameni cu imaginația tulburată ori pe care o creează fantezia scriitorului; fantasmă (1), nălucă, stafie, strigoi. ◊ Compar. Oaspe al tulburării păcii care... se furișează prin Europa ca o fantomă îngrozitoare (EMIN.). ♦ Apariție imaterială a unei persoane defuncte. Un mormânt se dezvălește O fantomă-ncoronată din el iese (ALEX.). ♦ Restr. Ființă reală cu înfățișare de fantomă. A slăbit foarte mult. Nu mai era el, ci fantoma lui. 2 Fig. Ceea ce are o existență incertă, fictivă; ceea ce nu există în realitate; plăsmuire, minciună. Lucrătorii vor ca, în fața demonstrațiunii adevărului, să piară fantoma și declamațiunea (EMIN.). 3 Fig. Persoană sau lucru care nu este decât în aparență ceea ce ar fi trebuit să fie. ◊ (polit.; adj.) Guvern-fantomă = a) nume dat fiecăruia dintre guvernele democratice din timpul celui de al Doilea Război Mondial, alcătuite în exil de oamenii politici refugiați în urma ocupației germane; b) guvern care nu-și exercită prerogativele, în perioade de criză internă, sau guvern paralel, lipsit de putere reală, alcătuit de opoziție. 4 Fig. Idee, amintire de care nu se poate desprinde, sentiment obsesiv. Fantomele trecutului său îl bântuie mereu. 5 (med.) Membru fantomă = membru amputat pe care pacientul continuă să-l perceapă ca și cum l-ar mai avea, ca urmare a persistenței conștiinței integrității corpului. • pl. -e și (înv.) fantom s.n. / <fr. fantôme.

fantómă s. f., g.-d. art. fantómei; pl. fantóme

fantómă s. f., g.-d. art. fantómei; pl. fantóme

FANTÓMĂ s. apariție, arătare, duh, fantasmă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune, (înv. și pop.) nălucitură, năzăritură, (pop.) iazmă, moroi, (reg.) arătanie, necurățenie, pater, (Ban.) năhoadă, (Mold. și Bucov.) vidmă, (înv.) vedere, zare.

FANTÓMĂ s.f. 1. Nălucă, stafie; vedenie. 2. (Fig.) Plăsmuire. [Var. fantom s.n. / < fr. fantôme].

FANTÓMĂ s. f. 1. arătare, nălucă, vedenie; stafie, fantasmă. 2. (fig.) plăsmuire. (< fr. fantôme)

FANTÓMĂ ~e f. 1) (în superstiții) Ființă imaginară, creată de fantezie, care provoacă spaimă; nălucă; arătare; vedenie; stafie; spirit; duh. 2) Lucru imaginar care nu are corespondent în realitate. /<fr. fantôme

fantomă f. 1. vedenie de noapte, stafie: lumea nu mai crede în fantome; 2. arătare deșartă, aparență: o fantomă ’ncornorată GR. AL. 3. himeră ce se formează în spirit (= fr. fantôme).

*fantázmă f., pl. e (vgr. phántasma). Vedenie, nălucă, arătare, viziune, spectru. – Barb. fantómă (fr. fantôme, m.).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

FANTÓMĂ s. apariție, arătare, duh, fantasmă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune, (înv. și pop.) nălucitúră, năzăritúră, (pop.) iázmă, morói, (reg.) arătánie, necurățénie, páter, (Ban.) năhoádă, (Mold. și Bucov.) vídmă, (înv.) vedére, záre.

universitáte-fantómă s.f. ◊ Universități-fantomă care eliberează diplome... legale. Iată un paradox semnalat pe unele meleaguri, prioritarea aparținând însă, după cât se pare, Angliei.” I.B. 8 XI 72 p. 1. ◊ „Organismul de la Strasbourg situează S.U.A. și Italia în fruntea listei «universităților-fantomă» care furnizează amatorilor «diplome à la minut», ce pot fi chiar echivalate în diferite țări occidentale.” Sc. 15 VI 74 p. 6 //din universitate + fantomă; cf. fr. faculté fantôme; DMN 1969//

Intrare: fantomă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fanto fantoma
plural fantome fantomele
genitiv-dativ singular fantome fantomei
plural fantome fantomelor
vocativ singular
plural