6 definiții pentru fantom

fantom sn vz fantomă

FANTÓM s.n. v. fantomă.

fanto sf [At: NEGRUZZI, S. II, 60 / V: (înv) fantom sn (Pl: ~oame, ~muri) / Pl: ~me / E: fr fantome] 1 Apariție imaterială a unei persoane defuncte Si: arătare (27), fantasmă (1), nălucă, stafie, strigoi. 2 (Fig) Ceea ce are o existență incertă sau imaterială. 3 (Fig; prt) Ființă reală cu înfățișare de fantomă (1). 4 (Fig) Idee sau sentiment obsesiv. 5 (Șîs ~mele trecutului) Amintire obsedantă. 6 (Fig) Persoană sau lucru care nu este decât în aparență ceea ce ar trebui să fie. 7 (Îs) Guvern ~ Guvern lipsit de putere reală sau care nu-și exercită prerogativele. 8 (Înv) Manechin de piele reprezentând o femeie gravidă, asupra căruia studenții în medicină făceau studii de obstetrică. 9 (Înv; îs) Făt ~ Păpușă de pânză în chip de făt, utilizat de studenții la medicină la exercițiile de mânuire a forcepsului. 10 (Med) Membru ~ Membru amputat pe care subiectul continuă să-l perceapă ca și cum l-ar avea încă, traducând persistența conștiinței integrității corpului.

FANTÓMĂ, fantome, s. f. 1. Ființă ireală pe care cred sau pretind că o văd uneori oamenii cu imaginația tulburată sau pe care o creează fantezia poeților; nălucă, stafie, strigoi. Nici fantome nu cutreieră misterioase subterane. BARANGA, V. A. 7. Valurile izbite se înalță și se fugăresc ca niște fantome cu giulgiuri albe. ANGHEL-IOSIF, C. L. 223. Un mormînt se dezvelește, O fantomă-ncoronată din el iese. ALEXANDRESCU, P. 132. ◊ (Poetic) Prin păduricea sălbătăcită, prin colțurile de întuneric, pe sub arcadele pustii, parcă rătăcește nevăzuta fantomă a singurătății. SADOVEANU, O. VI 479. Fantoma imaginilor familiare pribegea prin odaie, ca o spumă alburie de fum transparent de tutun. ARGHEZI, P. T. 90. ♦ Fig. Lucru dispărut, din care n-a mai rămas în realitate nimic. Șovinismul și fascismul trebuie să rămîie fantome pe veci închise în trecut. SADOVEANU, C. 161. 2. (Atributiv) Persoană, instituție cu existență fictivă. Zadarnic guvernul fantomă din sud Imploră stăpînii, c-un scîncet zălud. DRAGOMIR, S. 58. – Variantă: (învechit) fantóm, fantomuri (NEGRUZZI, S. II 60), s. n.

Intrare: fantom
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fantom fantomul
plural fantome fantomele
genitiv-dativ singular fantom fantomului
plural fantome fantomelor
vocativ singular
plural