2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FANTÁSTIC, -Ă, fantastici, -ce, adj. 1. Care nu există în realitate; creat, plăsmuit de imaginație; ireal, fantasmagoric, fabulos. ♦ Literatură fantastică = gen de literatură bazată pe convenția agresiunii iraționalului și supranaturalului în lumea reală. 2. Care pare o plăsmuire a imaginației; p. ext. extraordinar, grozav, de necrezut. ◊ (Adverbial) Produs fantastic de scump. 3. (Despre oameni) Ale cărui idei sau fapte au un caracter fantezist, bizar. – Din fr. fantastique, lat. phantasticus.

fantastic [At: M. COSTIN, O. 186 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr fantastique, lat fantasticus] 1 a (Înv; d. oameni) Care se manifestă prin fapte sau idei bizare. 2 a (Înv; imp) Care aiurează (1). 3 a Care nu există în realitate Si: fabulos (3), ireal. 4 sn Formă artistică și literară care preia și prelucrează elementele tradiționale de supranatural și care pune în evidență iruperea iraționalului în viața individuală sau colectivă. 5 a (D. artă, literatură) Care utilizează fantasticul (4) ca mod de expresie. 6 a (D. fenomene, întâmplări etc.) Care pare o plăsmuire a imaginației. 7-8 a, av (Pex) Extraordinar.

fantástic, -ă adj., s.n. I adj. 1 Care nu există în realitate; care este un produs al fanteziei; ireal, imaginar. ◊ (adv.) Făcea... să dispară și să apară fantastic toată lumea subteranei (EMIN.). ◊ (lit.) Literatură fantastică = gen de literatură în care domină elementul fantastic, irealul. 2 Ext. Care pare o plăsmuire a imaginației, care pare ireal, de necrezut sau neobișnuit, minunat. O negură de argint scălda în albeața ei fantastică și diafană figura ei naltă (EMIN.). ♦ Care este foarte mare, foarte intens, foarte frumos, foarte bun etc. Noaptea de iarnă fantastică... în toată frumusețea sa rece (EMIN.). ♦ (adv.; ca determ. al unui adj. căruia îi dă val. de super.) Extraordinar, grozav, neobișnuit, excepțional. Pe pereții suri de piatră umbra lor fantastic-lungă (EMIN.). ◊ (în exclamații cu val. afectivă, indică bucurie, admirație, stupoare etc.) Ai primit o bursă pentru specializare. Fantastic! 3 (despre oameni) Care este bizar, original, extravagant. El era și mai ciudat, și mai fantastic ca mai nainte (EMIN.). ♦ (despre manifestări, atitudini, creații etc. ale oamenilor) Care are un caracter fantezist, original, bizar. Luam din cărțile lui tot ce-mi părea mai bizar și mai fantastic (EMIN.). ◊ (adv.) Fantastic pare-a crește bătrânul alb și blând (EMIN.). II s.n. art. (estet.) Categorie a esteticii desemnând dezvăluirea frumosului prin crearea unui univers închipuit, diferit de cel real, prin zugrăvirea realității cu ajutorul imaginației sau prin împletirea aspectelor reale cu cele supranaturale. • pl. -ci, -ce. / <fr. fantastique, lat phantasticus, -a, -um; cf. gr. φανταστικος „care își imaginează; imaginar”.

FANTÁSTIC, -Ă, fantastici, -ce, adj. 1. Care nu există în realitate; creat, plăsmuit de imaginație; ireal, fantasmagoric, fabulos. ♦ Literatură fantastică = gen de literatură în care elementul preponderent îl constituie imaginația, irealul. 2. Care pare o plăsmuire a imaginației; p. ext. extraordinar, grozav, de necrezut. ◊ (Adverbial) Produs fantastic de scump. 3. (Despre oameni) Ale cărui idei sau fapte au un caracter fantezist, bizar. – Din fr. fantastique, lat. phantasticus.

FANTÁSTIC, -Ă, fantastici, -e, adj. 1. Creat, plăsmuit de imaginație, inexistent în realitate; ireal. Estetica lui Platon e o ipoteză fantastică, o fantazie ca oricare alta. GHEREA, ST. CR. II 19. Zorile roșii se varsă pe cer, Frumoasele visuri fantastice pier. COȘBUC, P. I 143. ◊ (Substantivat) A doua tendință, împotriva căreia sîntem, este... exagerarea fantasticului. GHEREA, ST. CR. I 105. 2. Minunat, neobișnuit, măreț; care pare o plăsmuire a imaginației. Prin rariștea neagră a pădurilor [luna] își trimese, pînă la mine, întăile luciri fantastice și mișcătoare ale razelor sale argintii. HOGAȘ, M. N. 169. Nici nu știi unde să te mai uiți. Din toate părțile te cheamă priveliști, care de care mai fantastice. VLAHUȚĂ, O. A. II 135. Luna își aprinde farul tainic de lumină. O! tablou măreț, fantastic! ALECSANDRI, P. A. 115. ◊ (Adverbial) Afară fulgii dănțuiau fantastic și stratul de zăpadă din fereastră urca mereu. DAN, U. 257. 3. (Despre persoane) Ale cărui idei sau fapte sînt depărtate de realitate; original, fantezist (1). Mavrogheni se arătă un om cu totul original și fantastic. BĂLCESCU, O. I 86. ◊ (Substantivat, neobișnuit) Eu sînt de nicăiri și de pretutindeni, ca orice fantastic, care călătorește veșnic. HOGAȘ, H. 92. 4. (Cu valoare de superlativ) Foarte mare, extraordinar. Impresarii... i-au oferit onorarii fantastice. SAHIA, N. 66. ◊ (Adverbial, legat de un adjectiv prin prep. «de») Fantastic de scump.

FANTÁSTIC, -Ă adj. 1. Plăsmuit, creat de imaginație, fără existență reală. 2. De necrezut, neobișnuit, minunat. 3. (Despre oameni) Cu idei și purtări originale, fantezist. 4. (și adv.) Extraordinar. // s.n. Categorie a esteticii desemnând dezvăluirea frumosului prin plăsmuirea unui orizont care nu există în realitate. [< fr. fantastique, it. fantastico, cf. lat. phantasticus].

FANTÁSTIC, -Ă I. adj. 1. plăsmuit, creat de imaginație, ireal. 2. care pare o plăsmuire a imaginației; de necrezut, minunat. 3. (despre oameni) cu idei și purtări originale, fantezist. 4. (și adv.) extraordinar. II. s. n. categorie a esteticii, dezvăluirea frumosului prin crearea unui univers diferit de cel real. (< fr. fantastique, lat. phantasticus)

FANTÁSTIC ~că (~ci, ~ce) 1) și substantival Care este creat de imaginație; inexistent în realitate; plăsmuit de fantezie; ideal; imaginar; fictiv; ireal. 2) Care este bazat pe fantezie; dominat de supranatural. Roman ~. 3) și adverbial Care este comun prin aspectul exterior; cu calități excepționale. Lux ~. Frumusețe ~că. /<fr. fantastique, lat. phantasticus

fantastic a. himeric, imaginar: văd trecând în sbor fantastic a poveștilor minuni AL.

*fantástic, -ă adj. (vgr. phantastikós). Imaginar, himeric: dorință fantastică. Supranatural: narațiune fantastică. Extravagant: persoană, haĭnă fantastică. Adv. În mod fantastic: a te îmbrăca fantastic.

ȘTIINȚÍFICO-FANTÁSTIC, -Ă, științifico-fantastici, -ce, adj. (Despre literatură, film etc.) În care fantasticul este tratat verosimil prin amănunte științifice, ficțiunea fiind dezvoltată de la un nucleu științific; science-fiction. – Științific + fantastic.

științifico-fantastic, ~ă a [At: DEX-S / P: ști-i~ / Pl: ~ici, ~ice / E: științific + fantastic] (D. literatură, film etc.) În care fantasticul este tratat verosimil prin amănunte științifice Si: science-fiction.

ȘTIINȚIFICO-FANTÁSTIC, -Ă adj. (despre literatură, film) în care fantasticul este tratat prin amănunte științifice; science-fiction. (< științific + fantastic)

științífico-fantástic, -ă adj. 1974 (Despre filme, scrieri) Cu caracter de ficțiune științifică v. science-fiction (din științific + fantastic; FC I 188, 193; DEX-S)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fantástic adj. m., pl. fantástici; f. fantástică, pl. fantástice

fantástic adj. m., pl. fantástici; f. sg. fantástică, pl. fantástice

științífico-fantástic adj. m., pl. științífico-fantástici; f. sg. științífico-fantástică, pl. științífico-fantástice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FANTÁSTIC adj. 1. fantasmagoric, ireal, plăsmuit. (O imagine ~.) 2. fabulos, legendar, miraculos, mitic, supranatural, (înv.) surnatural. (Personaje ~.) 3. v. nerealizabil. 4. v. extraordinar.

FANTASTIC adj. 1. fantasmagoric, ireal. (O imagine ~.) 2. fabulos, legendar, miraculos, mitic, supranatural, (înv.) surnatural. (Personaje ~.) 3. fantezist, iluzoriu, imaginar, ireal, irealizabil, închipuit, nereal, nerealizabil, utopic, utopist, (livr.) himeric. (Planuri ~.) 4. colosal, enorm, excepțional, extraordinar, fabulos, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntîlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfîrșit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaș, (livr.) mirabil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.)

arată toate definițiile

Intrare: fantastic
fantastic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fantastic
  • fantasticul
  • fantasticu‑
  • fantastică
  • fantastica
plural
  • fantastici
  • fantasticii
  • fantastice
  • fantasticele
genitiv-dativ singular
  • fantastic
  • fantasticului
  • fantastice
  • fantasticei
plural
  • fantastici
  • fantasticilor
  • fantastice
  • fantasticelor
vocativ singular
plural
Intrare: științifico-fantastic
științifico-fantastic adjectiv
adjectiv compus
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • științifico-fantastic
  • științifico-fantasticul
  • științifico-fantastică
  • științifico-fantastica
plural
  • științifico-fantastici
  • științifico-fantasticii
  • științifico-fantastice
  • științifico-fantasticele
genitiv-dativ singular
  • științifico-fantastic
  • științifico-fantasticului
  • științifico-fantastice
  • științifico-fantasticei
plural
  • științifico-fantastici
  • științifico-fantasticilor
  • științifico-fantastice
  • științifico-fantasticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fantastic

  • 1. Care nu există în realitate; creat, plăsmuit de imaginație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: fabulos fantasmagoric ireal antonime: real (adj.) 3 exemple
    exemple
    • Estetica lui Platon e o ipoteză fantastică, o fantazie ca oricare alta. GHEREA, ST. CR. II 19.
      surse: DLRLC
    • Zorile roșii se varsă pe cer, Frumoasele visuri fantastice pier. COȘBUC, P. I 143.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat A doua tendință, împotriva căreia sîntem, este... exagerarea fantasticului. GHEREA, ST. CR. I 105.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Literatură fantastică = gen de literatură bazată pe convenția agresiunii iraționalului și supranaturalului în lumea reală.
      surse: DEX '09
  • 2. Care pare o plăsmuire a imaginației.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: minunat măreț neobișnuit 4 exemple
    exemple
    • Prin rariștea neagră a pădurilor [luna] își trimese, pînă la mine, întăile luciri fantastice și mișcătoare ale razelor sale argintii. HOGAȘ, M. N. 169.
      surse: DLRLC
    • Nici nu știi unde să te mai uiți. Din toate părțile te cheamă priveliști, care de care mai fantastice. VLAHUȚĂ, O. A. II 135.
      surse: DLRLC
    • Luna își aprinde farul tainic de lumină. O! tablou măreț, fantastic! ALECSANDRI, P. A. 115.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Afară fulgii dănțuiau fantastic și stratul de zăpadă din fereastră urca mereu. DAN, U. 257.
      surse: DLRLC
  • 3. (Despre oameni) Ale cărui idei sau fapte au un caracter fantezist, bizar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: fantezist original 2 exemple
    exemple
    • Mavrogheni se arătă un om cu totul original și fantastic. BĂLCESCU, O. I 86.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat neobișnuit Eu sînt de nicăiri și de pretutindeni, ca orice fantastic, care călătorește veșnic. HOGAȘ, H. 92.
      surse: DLRLC

etimologie:

științifico-fantastic

  • 1. (Despre literatură, film etc.) În care fantasticul este tratat verosimil prin amănunte științifice, ficțiunea fiind dezvoltată de la un nucleu științific.
    surse: DEX '09 MDN '00 DCR2 sinonime: science-fiction

etimologie:

  • Științific + fantastic
    surse: DEX '09 MDN '00 DCR2