FAIANȚĂ, faianțe, s. f. Produs ceramic (sub formă de plăci) cu masa albă, poroasă, acoperită cu smalț, asemănător cu porțelanul, fabricat prin ardere dintr-un amestec de caolin, feldspat, cuarț etc. ♦ Obiect de olărie făcut din acest produs ceramic (adesea colorat). – Din fr. faïence, it. faenza.

faianța vt [At: DEX / P: fa-ian~ / Pzi: ~țez / E: faianță] A acoperi cu plăci de faianță.

faianță sf [At: IORGA, L. II, 20 / V: ~ien~ / Pl: ~țe / E: fr faïence, it faenza] 1 Produs ceramic acoperit cu smalț, asemănător porțelanului, fabricat prin ardere dintr-un amestec de caolin, feldspat, cuarț etc. 2 (Lpl) Varietăți de faianță (1). 3 Obiect de olărie din faianță (1).

faiență sf vz faianță

*FAIANȚĂ (pl. -țe) sf. Olărie lustruită sau smălțuită care imită porțelanul (🖼 2027) [fr. faïence].

FAIANȚĂ, faianțe, s. f. Produs ceramic (sub formă de plăci) cu masa alba, poroasă, acoperită cu smalț, asemănător cu porțelanul, fabricat prin ardere dintr-un amestec de caolin, feldspat, cuarț etc.; (la pl.) varietăți din produsul descris mai sus. ♦ Obiect de olărie făcut din acest produs ceramic (adesea colorat). – Din fr. faïence, it. faenza.

FAIANȚĂ s. f. Produs ceramic poros, lustruit sau smălțuit, care imită porțelanul și se folosește la fabricarea unor obiecte casnice, de laborator, sanitare etc. Toate camerele au alături cîte o cabină de baie cu peceți de faianță. BART, S. M. 41.

FAIANȚA vb. I. tr. A executa un placaj din plăci de faianță. [Pron. fa-ian-. / cf. fr. faiencé – care imită faianța].

FAIANȚĂ s.f. Ceramică poroasă, smălțuită, care imită porțelanul și din care se fac obiecte casnice, de laborator etc. [Gen. -ței. / < fr. faience, cf. it. Faenza – oraș în Italia].

FAIANȚA vb. tr. a executa un placaj din plăci de faianță. (< faianță)

FAIANȚĂ s. f. ceramică poroasă, smălțuită, care imită porțelanul și din care se fac obiecte casnice, de laborator etc. (< fr. faïence, it. faenza)

A FAIANȚA ~ez tranz. (elemente de construcție) A acoperi cu plăci de faianță. [Sil. fa-ian-] /Din faianță

FAIANȚĂ ~e f. 1) Produs ceramic poros, emailat, din care sunt confecționate obiecte de uz casnic. 2) Plăci mici (și smălțuite) din ceramică, care se fixează pe pereți. A pune ~ în baie. [G.-D. faianței; Sil. fa-ian-] /<fr. faïence, it. faenza

faianță f. olărie lustruită sau smălțuită, intermediară între olăria ordinară de pământ și între porțelan.

*faĭánță f., pl. e (fr. fayence și faïence, d. Faenza, oraș în Italia, unde se fabricaŭ în ainte vasele de faĭanță). Lut de făcut vase de bucătărie și p. alte uzurĭ domestice. (Faĭanța e opacă, de o calitate maĭ bună de cît lutu ordinar, dar inferioară porțelanuluĭ). V. maĭolică.

faianța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. faianțez, 3 faianțează; conj. prez. 1 sg. să faianțez, 3 să faianțeze

faianță s. f., g.-d. art. faianței; pl. faianțe

faianța (a ~) vb., ind. prez. 3 faianțează

faianță s. f., g.-d. art. faianței; pl. faianțe

faianța vb. (sil. fa-ian-), ind. prez. 1 sg. faianțez, 3 sg. și pl. faianțează

faianță s. f. (sil. fa-ian-), g.-d. art. faianței; pl. faianțe

faianță, gen. faianței

faianță, -țe.

a da cu mucii de faianță expr. (adol.) a se masturba.

a pune faianță expr. (adol.) a se masturba.

FAIANȚĂ s. (livr.) majolică, (înv.) cinie.

FAIANȚĂ s. (livr.) majolică, (înv.) cinie.