MAJOLICĂ s. f. Faianță italiană caracterizată prin smalțul metalic; p. gener. faianță. ♦ Obiect fabricat din această faianță. – Din fr. majolique, maïolique.

majolică sf [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: (rar) maio~ / E: fr majolique, maiolique] 1 Faianță italiană din epoca Renașterii. 2 (Pgn) Faianță. 3 Obiect fabricat din majolică (1).

MAJOLICĂ s. f. Specie de faianță italiană caracterizată prin smalțul metalic; p. gener. faianță. ♦ Obiect fabricat din această faianță. – Din fr. majolique, maïolique.

MAJOLICĂ s. f. Faianță. Un dormitor mare, cu odaia de baie în majolică. CAMIL PETRESCU, U. N. 43. ◊ Obiect de faianță, fabricat în Italia în epoca Renașterii. – Variantă: maiolică s. f.

MAJOLICĂ s. f. Faianță. ♦ Obiect de faianță fabricat în Italia în epoca Renașterii. – It. maiolica.

MAJOLICĂ s.f. Faianță. ♦ Obiect de faianță din epoca Renașterii italiene. [Var. maiolică s.f. / < fr. majolique, maiolique, cf. it. majolica < Majorca, insulă în Baleare].

MAJOLICĂ s. f. 1. faianță (italiană). 2. obiect de majolică (1). (< fr. majolique)

MAJOLICĂ f. 1) pop. Produs ceramic poros, smălțuit, din care sunt confecționate obiecte de uz casnic; faianță. 2) Obiect confecționat din acest produs. 3) Faianță italiană din timpul Renașterii, cu smalț metalic. /< fr. majolique

majolică f. veche faianță italiană: lampă de majolică.

*majolícă, V. maĭolică.

maiolică sf vz majolică

MAIOLICĂ s. f. v. majolică.

MAIOLICĂ s.f. v. majolică.

*maĭólică f., pl. ĭ (it. maiolica, d. insula Maiolica, Maiorica, Maĭorca [Baleare], de unde se zice că lucrătoriĭ Arabĭ saŭ Spaniolĭ aŭ introdus în Italia acest fel de olărie). Faĭanță comună italiană, și maĭ ales cea din timpu Renașteriĭ. – Maĭ des, dar nu maĭ bine, majolică (fr. majolique și maïolique).

majolică s. f., g.-d. art. majolicii

majolică s. f., g.-d. art. majolicii

majolică s. f., g.-d. art. majolicii

maiolică s. f. – Specie de faianță. – Var. majolică. It. maiolica, și var. din fr. majolique.

MAJOLICĂ s. v. faianță.

majolică s. v. FAIANȚĂ.

MAJOLÍCĂ s. f. 1. Faianță italiană (din epoca Renașterii); p. gener. faianță. Lampă de majolică. ȘĂINEANU, D. U., cf. ALEXI, W. Un dormitor mare, cu odaia de baie în majolică. CAMIL PETRESCU, U. N. 43. ◊ F i g. (Cu aluzie la strălucirea faianței) De la întîia strîngere de mînă, cu ochii în ochii lui de majolică, am simțit că dau mîna cu un om cinstit. ARGHEZI, T. C. 132, cf. id. v. 198. 2. Obiect fabricat din majolică (1). DICȚ. – Și: (rar) maiolícă s. f. CADE, SCRIBAN, D. – Din fr. majoliquo, maĭolique.

MAIOLICĂ s. f. v. majolică.