FAIANȚĂ, faianțe, s. f. Produs ceramic (sub formă de plăci) cu masa albă, poroasă, acoperită cu smalț, asemănător cu porțelanul, fabricat prin ardere dintr-un amestec de caolin, feldspat, cuarț etc. ♦ Obiect de olărie făcut din acest produs ceramic (adesea colorat). – Din fr. faïence, it. faenza.

faianță sf [At: IORGA, L. II, 20 / V: ~ien~ / Pl: ~țe / E: fr faïence, it faenza] 1 Produs ceramic acoperit cu smalț, asemănător porțelanului, fabricat prin ardere dintr-un amestec de caolin, feldspat, cuarț etc. 2 (Lpl) Varietăți de faianță (1). 3 Obiect de olărie din faianță (1).

FAIANȚĂ, faianțe, s. f. Produs ceramic (sub formă de plăci) cu masa alba, poroasă, acoperită cu smalț, asemănător cu porțelanul, fabricat prin ardere dintr-un amestec de caolin, feldspat, cuarț etc.; (la pl.) varietăți din produsul descris mai sus. ♦ Obiect de olărie făcut din acest produs ceramic (adesea colorat). – Din fr. faïence, it. faenza.

FAIANȚĂ s. f. Produs ceramic poros, lustruit sau smălțuit, care imită porțelanul și se folosește la fabricarea unor obiecte casnice, de laborator, sanitare etc. Toate camerele au alături cîte o cabină de baie cu peceți de faianță. BART, S. M. 41.

FAIANȚĂ s.f. Ceramică poroasă, smălțuită, care imită porțelanul și din care se fac obiecte casnice, de laborator etc. [Gen. -ței. / < fr. faience, cf. it. Faenza – oraș în Italia].

FAIANȚĂ s. f. ceramică poroasă, smălțuită, care imită porțelanul și din care se fac obiecte casnice, de laborator etc. (< fr. faïence, it. faenza)

FAIANȚĂ ~e f. 1) Produs ceramic poros, emailat, din care sunt confecționate obiecte de uz casnic. 2) Plăci mici (și smălțuite) din ceramică, care se fixează pe pereți. A pune ~ în baie. [G.-D. faianței; Sil. fa-ian-] /<fr. faïence, it. faenza

faianță f. olărie lustruită sau smălțuită, intermediară între olăria ordinară de pământ și între porțelan.

*faĭánță f., pl. e (fr. fayence și faïence, d. Faenza, oraș în Italia, unde se fabricaŭ în ainte vasele de faĭanță). Lut de făcut vase de bucătărie și p. alte uzurĭ domestice. (Faĭanța e opacă, de o calitate maĭ bună de cît lutu ordinar, dar inferioară porțelanuluĭ). V. maĭolică.

faiență sf vz faianță

faianță s. f., g.-d. art. faianței; pl. faianțe

faianță s. f., g.-d. art. faianței; pl. faianțe

faianță s. f. (sil. fa-ian-), g.-d. art. faianței; pl. faianțe

faianță, gen. faianței

faianță, -țe.

FAIANȚĂ s. (livr.) majolică, (înv.) cinie.

FAIANȚĂ s. (livr.) majolică, (înv.) cinie.

a da cu mucii de faianță expr. (adol.) a se masturba.

a pune faianță expr. (adol.) a se masturba.