2 intrări

school Articole pe această temă:

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FAIÁNȚĂ, faianțe, s. f. Produs ceramic (sub formă de plăci) cu masa albă, poroasă, acoperită cu smalț, asemănător cu porțelanul, fabricat prin ardere dintr-un amestec de caolin, feldspat, cuarț etc. ♦ Obiect de olărie făcut din acest produs ceramic (adesea colorat). – Din fr. faïence, it. faenza.

faianță sf [At: IORGA, L. II, 20 / V: ~ien~ / Pl: ~țe / E: fr faïence, it faenza] 1 Produs ceramic acoperit cu smalț, asemănător porțelanului, fabricat prin ardere dintr-un amestec de caolin, feldspat, cuarț etc. 2 (Lpl) Varietăți de faianță (1). 3 Obiect de olărie din faianță (1).

FAIÁNȚĂ, faianțe, s. f. Produs ceramic (sub formă de plăci) cu masa alba, poroasă, acoperită cu smalț, asemănător cu porțelanul, fabricat prin ardere dintr-un amestec de caolin, feldspat, cuarț etc.; (la pl.) varietăți din produsul descris mai sus. ♦ Obiect de olărie făcut din acest produs ceramic (adesea colorat). – Din fr. faïence, it. faenza.

FAIÁNȚĂ s. f. Produs ceramic poros, lustruit sau smălțuit, care imită porțelanul și se folosește la fabricarea unor obiecte casnice, de laborator, sanitare etc. Toate camerele au alături cîte o cabină de baie cu peceți de faianță. BART, S. M. 41.

FAIÁNȚĂ s.f. Ceramică poroasă, smălțuită, care imită porțelanul și din care se fac obiecte casnice, de laborator etc. [Gen. -ței. / < fr. faience, cf. it. Faenza – oraș în Italia].

FAIÁNȚĂ s. f. ceramică poroasă, smălțuită, care imită porțelanul și din care se fac obiecte casnice, de laborator etc. (< fr. faïence, it. faenza)

FAIÁNȚĂ ~e f. 1) Produs ceramic poros, emailat, din care sunt confecționate obiecte de uz casnic. 2) Plăci mici (și smălțuite) din ceramică, care se fixează pe pereți. A pune ~ în baie. [G.-D. faianței; Sil. fa-ian-] /<fr. faïence, it. faenza

faianță f. olărie lustruită sau smălțuită, intermediară între olăria ordinară de pământ și între porțelan.

*faĭánță f., pl. e (fr. fayence și faïence, d. Faenza, oraș în Italia, unde se fabricaŭ în ainte vasele de faĭanță). Lut de făcut vase de bucătărie și p. alte uzurĭ domestice. (Faĭanța e opacă, de o calitate maĭ bună de cît lutu ordinar, dar inferioară porțelanuluĭ). V. maĭolică.

FAIANȚÁ, faianțez, vb. I. Tranz. A acoperi ceva cu plăci de faianță. [Pr.: fa-ian-] – Din faianță.

FAIANȚÁ, faianțez, vb. I. Tranz. A acoperi ceva cu plăci de faianță. [Pr.: fa-ian-] – Din faianță.

faianța vt [At: DEX / P: fa-ian~ / Pzi: ez / E: faianță] A acoperi cu plăci de faianță.

FAIANȚÁ vb. I. tr. A executa un placaj din plăci de faianță. [Pron. fa-ian-. / cf. fr. faiencé – care imită faianța].

FAIANȚÁ vb. tr. a executa un placaj din plăci de faianță. (< faianță)

A FAIANȚÁ ~éz tranz. (elemente de construcție) A acoperi cu plăci de faianță. [Sil. fa-ian-] /Din faianță


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

faiánță s. f., g.-d. art. faiánței; pl. faiánțe

faiánță s. f. (sil. fa-ian-), g.-d. art. faiánței; pl. faiánțe

faianțá (a ~) vb., ind. prez. 3 faianțeáză

faianțá vb. (sil. fa-ian-), ind. prez. 1 sg. faianțéz, 3 sg. și pl. faianțeáză

arată toate definițiile

Intrare: faianță
faianță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • faianță
  • faianța
plural
  • faianțe
  • faianțele
genitiv-dativ singular
  • faianțe
  • faianței
plural
  • faianțe
  • faianțelor
vocativ singular
plural
Intrare: faianța
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • faianța
  • faianțare
  • faianțat
  • faianțatu‑
  • faianțând
  • faianțându‑
singular plural
  • faianțea
  • faianțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • faianțez
(să)
  • faianțez
  • faianțam
  • faianțai
  • faianțasem
a II-a (tu)
  • faianțezi
(să)
  • faianțezi
  • faianțai
  • faianțași
  • faianțaseși
a III-a (el, ea)
  • faianțea
(să)
  • faianțeze
  • faianța
  • faianță
  • faianțase
plural I (noi)
  • faianțăm
(să)
  • faianțăm
  • faianțam
  • faianțarăm
  • faianțaserăm
  • faianțasem
a II-a (voi)
  • faianțați
(să)
  • faianțați
  • faianțați
  • faianțarăți
  • faianțaserăți
  • faianțaseți
a III-a (ei, ele)
  • faianțea
(să)
  • faianțeze
  • faianțau
  • faianța
  • faianțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

faianță

  • 1. Produs ceramic (sub formă de plăci) cu masa albă, poroasă, acoperită cu smalț, asemănător cu porțelanul, fabricat prin ardere dintr-un amestec de caolin, feldspat, cuarț etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: cinie majolică attach_file un exemplu
    exemple
    • Toate camerele au alături cîte o cabină de baie cu peceți de faianță. BART, S. M. 41.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Obiect de olărie făcut din acest produs ceramic (adesea colorat).
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

faianța

  • 1. A acoperi ceva cu plăci de faianță.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • faianță
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00