2 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

FAIÁNȚĂ, faianțe, s. f. Produs ceramic (sub formă de plăci) cu masa albă, poroasă, acoperită cu smalț, asemănător cu porțelanul, fabricat prin ardere dintr-un amestec de caolin, feldspat, cuarț etc. ♦ Obiect de olărie făcut din acest produs ceramic (adesea colorat). – Din fr. faïence, it. faenza.

FAIÁNȚĂ, faianțe, s. f. Produs ceramic (sub formă de plăci) cu masa alba, poroasă, acoperită cu smalț, asemănător cu porțelanul, fabricat prin ardere dintr-un amestec de caolin, feldspat, cuarț etc.; (la pl.) varietăți din produsul descris mai sus. ♦ Obiect de olărie făcut din acest produs ceramic (adesea colorat). – Din fr. faïence, it. faenza.

FAIÁNȚĂ s. f. Produs ceramic poros, lustruit sau smălțuit, care imită porțelanul și se folosește la fabricarea unor obiecte casnice, de laborator, sanitare etc. Toate camerele au alături cîte o cabină de baie cu peceți de faianță. BART, S. M. 41.

faiánță s. f., g.-d. art. faiánței; pl. faiánțe

faiánță s. f. (sil. fa-ian-), g.-d. art. faiánței; pl. faiánțe

FAIÁNȚĂ s. (livr.) majolică, (înv.) cinie.

FAIÁNȚĂ s.f. Ceramică poroasă, smălțuită, care imită porțelanul și din care se fac obiecte casnice, de laborator etc. [Gen. -ței. / < fr. faience, cf. it. Faenza – oraș în Italia].

FAIÁNȚĂ s. f. ceramică poroasă, smălțuită, care imită porțelanul și din care se fac obiecte casnice, de laborator etc. (< fr. faïence, it. faenza)

FAIÁNȚĂ ~e f. 1) Produs ceramic poros, emailat, din care sunt confecționate obiecte de uz casnic. 2) Plăci mici (și smălțuite) din ceramică, care se fixează pe pereți. A pune ~ în baie. [G.-D. faianței; Sil. fa-ian-] /<fr. faïence, it. faenza

faianță f. olărie lustruită sau smălțuită, intermediară între olăria ordinară de pământ și între porțelan.

*faĭánță f., pl. e (fr. fayence și faïence, d. Faenza, oraș în Italia, unde se fabricaŭ în ainte [!] vasele de faĭanță). Lut de făcut vase de bucătărie și p. alte uzurĭ domestice. (Faĭanța e opacă, de o calitate maĭ bună de cît [!] lutu ordinar, dar inferioară porțelanuluĭ). V. maĭolică.

FAIANȚÁ, faianțez, vb. I. Tranz. A acoperi ceva cu plăci de faianță. [Pr.: fa-ian-] – Din faianță.

FAIANȚÁ, faianțez, vb. I. Tranz. A acoperi ceva cu plăci de faianță. [Pr.: fa-ian-] – Din faianță.

faianțá (a ~) vb., ind. prez. 3 faianțeáză

faianțá vb. (sil. fa-ian-), ind. prez. 1 sg. faianțéz, 3 sg. și pl. faianțeáză

FAIANȚÁ vb. I. tr. A executa un placaj din plăci de faianță. [Pron. fa-ian-. / cf. fr. faiencé – care imită faianța].

FAIANȚÁ vb. tr. a executa un placaj din plăci de faianță. (< faianță)

A FAIANȚÁ ~éz tranz. (elemente de construcție) A acoperi cu plăci de faianță. [Sil. fa-ian-] /Din faianță


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

FAIÁNȚĂ s. (livr.) majolícă, (înv.) cinie.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

a da cu mucii de faianță expr. (adol.) a se masturba.

Intrare: faianță
faianță substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular faianță faianța
plural faianțe faianțele
genitiv-dativ singular faianțe faianței
plural faianțe faianțelor
vocativ singular
plural
Intrare: faianța
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) faianța faianțare faianțat faianțând singular plural
faianțea faianțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) faianțez (să) faianțez faianțam faianțai faianțasem
a II-a (tu) faianțezi (să) faianțezi faianțai faianțași faianțaseși
a III-a (el, ea) faianțea (să) faianțeze faianța faianță faianțase
plural I (noi) faianțăm (să) faianțăm faianțam faianțarăm faianțaserăm, faianțasem*
a II-a (voi) faianțați (să) faianțați faianțați faianțarăți faianțaserăți, faianțaseți*
a III-a (ei, ele) faianțea (să) faianțeze faianțau faianța faianțaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)