3 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂURÁR2, făurari, s. m. (Înv.) Fierar. ♦ (Fig.) Făuritor, creator. Făurar de frumusețe. [Pr.: fă-u-] – Faur + suf. -ar.

FĂURÁR1 s. m. (Pop.) Februarie. [Pr.: fă-u-] – Lat. febr(u)arius.

FĂURÁR1 s. m. (Pop.) Februarie. [Pr.: fă-u-] – Lat. febr(u)arius.

făurar2 sm [At: ISPIRESCU, U. 46 / P fâ-u~ / Pl: ~i / E: faur + -ar] 1 (Îvr) Fierar (1). 2 (Poetic) Făuritor.

făurar1 sm [At: DOSOFTEI, V. S. 106/2 / P: fă-u~ / E: ml febr(u)arius] (Pop) Februarie.

FĂURÁR2, făurari, s. m. (Înv. și reg.) Fierar. ♦ (Poetic) Făuritor, creator. Făurar de frumusețe. [Pr.: fă-u-] – Faur + suf. -ar.

FĂURÁR1 s. m. (Regional și arhaizant) Februarie, faur2. Se sfîrșea luna lui făurar și oamenii slăbiseră de durere de inimă. AGÎRBICEANU, S. P. 29. – Pronunțat: fă-u-.

FĂURÁR2, făurari, s. m. (Regional și arhaizant) Fierar, faur1. O fi vrun fecioraș de oier sau plugar, De făurar, tîmplar sau ciubotar. DEȘLIU, G. 25. Vulcan, făurarul zeilor. ISPIRESCU, U. 46. ♦ (Poetic) Făuritor. Răzbi-vom, tovarăși! Căci drum ne-au deschis Spre slăvi făurarii mărețului vis, Stegarii luminii cu aripi ne-nfrînte. DEȘLIU, N. 80. – Pronunțat: fă-u-.

FĂURÁR1 m. pop. A doua lună a anului; februarie. /<lat. februarius

FĂURÁR2 ~i m. 1) înv. Meșter care confecționa obiecte din fier sau din alte metale; fierar. 2) poet. Persoană care are darul făuririi. [Sil. fă-u-] /faur + suf. ~ar

Făurar m. Februarie. [Lat. FEBR(U)ARIUS; după interpretarea populară: luna fierarilor (de unde Faur), cari pregătesc uneltele de arat].

2) Făurár și Feurar, V. Februariŭ.

1) fáur m. (lat. faber, it. fabbro, pv. faure, fr. fèvre, vsp. fabro. V. fabrică. Cp. cu staul). Bibl. 1683. Ferar. – Azĭ rar făurár (după ferar).

*Februáriŭ m. (lat. februarius, d. februare, a curăța, a depura). A doŭa lună a anuluĭ, aceĭa care primește ziŭa intercalară a anilor bisextili. – Ob. Februarie și (după ngr. Fevruários) Fevruarie. Vechĭ Făurar și Feurar. Lit. și Fáur (după faur 1).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

făurár2 (fierar, făuritor) (înv.) (fă-u-) s. m., pl. făurári

făurár1 (februarie) (pop.) (fă-u-) s. m., g.-d. lui făurár

făurár (februarie) s. m. (sil. fă-u-)

făurár (fierar, făuritor) s. m. (sil. fă-u-), pl. făurári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FĂURÁR s. v. creator, făuritor, februarie, fierar, înfăptuitor, născocitor, plăsmuitor, realizator.

arată toate definițiile

Intrare: Făurar
Făurar nume propriu
nume propriu (I3)
  • Făurar
Intrare: făurar (februarie)
  • silabație: fă-u-rar info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făurar
  • făurarul
  • făuraru‑
plural
  • făurari
  • făurarii
genitiv-dativ singular
  • făurar
  • făurarului
plural
  • făurari
  • făurarilor
vocativ singular
  • făurarule
  • făurare
plural
  • făurarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • feurar
  • feurarul
  • feuraru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • feurar
  • feurarului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: făurar (fierar)
  • silabație: fă-u-rar info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făurar
  • făurarul
  • făuraru‑
plural
  • făurari
  • făurarii
genitiv-dativ singular
  • făurar
  • făurarului
plural
  • făurari
  • făurarilor
vocativ singular
  • făurarule
  • făurare
plural
  • făurarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

făurar (februarie) feurar

etimologie:

făurar (fierar)

etimologie:

  • Faur + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09