2 intrări
25 de definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (7)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EZITARE, ezitări, s. f. Faptul de a ezita; șovăială, nehotărâre, codeală, codire. – V. ezita.
EZITARE, ezitări, s. f. Faptul de a ezita; șovăială, nehotărâre, codeală, codire. – V. ezita.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ezitare sf [At: LM / S și: (înv) esi~ / Pl: ~tări / E: ezita] 1 Nehotărâre. 2 Îndoială. 3 Lipsă de fermitate. 4 Șovăire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EZITARE, ezitări, s. f. Faptul de a ezita, de a nu lua imediat o hotărîre; nehotărîre, șovăială; pregetare. Ajuns în marginea gropii, sări repede, fără ezitare. SAHIA, N. 88. De, coane Grigoriță, eu, drept să vă spun, acolo l-am lăsat – zise arendașul cu o ezitare. REBREANU, R. II 224. O privi țintă-n ochi și o ținu un moment, neliniștită, sub ezitarea sentinței lui. VLAHUȚĂ, O. A. III 90.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EZITARE s.f. Faptul de a ezita; șovăială, nehotărîre. [< ezita].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EZITA, ezit, vb. I. Intranz. și tranz. A sta la îndoială în luarea unei hotărâri; a șovăi, a se codi, a pregeta. – Din fr. hésiter, lat. haesitare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EZITA, ezit, vb. I. Intranz. și tranz. A sta la îndoială în luarea unei hotărâri; a șovăi, a se codi, a pregeta. – Din fr. hésiter, lat. haesitare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ezita vi [At: NEGULICI / S și: esi~ / Pzi: ezit, (rar) ~tez / E: fr hésiter, cf lat haesitare] 1 A fi într-o stare de nehotărâre. 2 A sta la îndoială în luarea unei hotărâri Si: a pregeta, a se codi. 3 A manifesta nesiguranță în îndeplinirea unei acțiuni Si: a șovăi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EZITA, ezit, vb. I. Intranz. A sta la îndoială, a sta în cumpănă, a manifesta nehotărîre; a șovăi, a se codi, a pregeta. Șoferul ezită cînd auzi numele străzii. Mai întrebă. Zaharia Duhu pronunță încă o dată, mai răspicat. C. PETRESCU, A. 329. Tata nu m-ar crede la început. Ar ezita. Pe urmă ar despacheta darul meu. SAHIA, N. 23. Boiangiu ezită cîteva clipe pînă să mărturisească limpede că nu prea îndrăznește să întrebuințeze metoda lui obișnuită. REBREANU, R. II 116. ◊ Tranz. Nu ezităm de-a cita cîteva pasaje dintr-o epistolă. EMINESCU, N. 84.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EZITA vb. I. intr., tr. A șovăi, a se îndoi. [P.i. ezit 3,6 -tă. / < fr. hésiter, cf. lat. haesitare – a fi încurcat].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EZITA vb. intr., tr. a sta la îndoială, a șovăi, a se codi. (< fr. hésiter, lat. haesitare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A EZITA ezit intranz. A nu se putea hotărî; a sta la îndoială; a oscila; a pendula; a balansa; a cumpăni; a șovăi. /<fr. hésiter, lat. haesitare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ezità v. a sta nedumerit, a șovăi.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*ezít, a -á v. intr. (fr. hésiter, d. lat. háesito, -áre, d. haerére, háesum, a fi oprit, lipit. V. ad-erez, ad- și co-eziune, in-erent). Preget, șovăĭesc, mă codesc, nu știŭ, nu pot orĭ nu prea vreaŭ să fac ceva: ezita să (orĭ dacă să) meargă orĭ nu.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*ezitațiúne f. (lat. haesitátio, -ónis). Acțiunea de a ezita. – Și -áție, dar maĭ des -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ezitare s. f., g.-d. art. ezitării; pl. ezitări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ezitare s. f., g.-d. art. ezitării; pl. ezitări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ezitare s. f., g.-d. art. ezitării, pl. ezitări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ezita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ezit, 2 sg. eziți, 3 ezită; conj. prez. 1 sg. să ezit, 3 să ezite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ezita (a ~) vb., ind. prez. 3 ezită
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ezita vb., ind. prez. 1 sg. ezit, 3 sg. și pl. ezită
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ezit.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
EZITARE s. 1. codeală, codire, fluctuație, îndoială, nehotărâre, pregetare, șovăială, șovăire, (livr.) indecizie, (pop.) preget, (fig.) oscilare, oscilație. (~ în luarea unei decizii.) 2. v. nesiguranță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
EZITARE s. 1. codeală, codire, fluctuație, îndoială, nehotărîre, pregetare, șovăială, șovăire, (livr.) indecizie, (pop.) preget, (fig.) oscilare, oscilație. (~ lui nu era justificată.) 2. nehotărîre, nesiguranță, șovăială, șovăire. (~ cuiva la mers.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EZITA vb. 1. a se codi, a pregeta, a șovăi, (înv. și reg.) a se îndoi, (reg.) a se îngăima, a se nedumeri, a se tântăvi, (Mold.) a se cioșmoli, (prin Olt.) a se scârciumi, (înv.) a se cruța, a lipsi, (fig.) a oscila, (înv. fig.) a se atârna, a se cumpăni, a se legăna. (A ~ să se ducă acolo.) 2. a aștepta, a șovăi. (N-a mai ~ o clipă și...)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
EZITA vb. 1. a se codi, a pregeta, a șovăi, (înv. și reg.) a se îndoi, (reg.) a se îngăima, a se nedumeri, a se tîntăvi, (Mold.) a se cioșmoli, (prin Olt.) a se scîrciumi, (înv.) a se cruța, a lipsi, (fig.) a oscila, (înv. fig.) a se atîrna, a se cumpăni, a se legăna. (A ~ să se ducă acolo.) 2. a aștepta, a șovăi. (N-a mai ~ o clipă și...)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ezita (ezitat, ezitat), vb. – A șovăi, a oscila. Fr. hésiter. – Der. ezitant, adj., din fr. hésitant; ezitați(un)e, s. f., din fr. hésitation.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT3) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
ezitare, ezitărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a ezita. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: codeală codire nehotărâre pregetare șovăială
- Ajuns în marginea gropii, sări repede, fără ezitare. SAHIA, N. 88. DLRLC
- De, coane Grigoriță, eu, drept să vă spun, acolo l-am lăsat – zise arendașul cu o ezitare. REBREANU, R. II 224. DLRLC
- O privi țintă-n ochi și o ținu un moment, neliniștită, sub ezitarea sentinței lui. VLAHUȚĂ, O. A. III 90. DLRLC
-
etimologie:
- ezita DEX '09 DEX '98 DN
ezita, ezitverb
- 1. A sta la îndoială în luarea unei hotărâri; a se codi. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Șoferul ezită cînd auzi numele străzii. Mai întrebă. Zaharia Duhu pronunță încă o dată, mai răspicat. C. PETRESCU, A. 329. DLRLC
- Tata nu m-ar crede la început. Ar ezita. Pe urmă ar despacheta darul meu. SAHIA, N. 23. DLRLC
- Boiangiu ezită cîteva clipe pînă să mărturisească limpede că nu prea îndrăznește să întrebuințeze metoda lui obișnuită. REBREANU, R. II 116. DLRLC
- Nu ezităm de-a cita cîteva pasaje dintr-o epistolă. EMINESCU, N. 84. DLRLC
-
etimologie:
- hésiter DEX '09 DEX '98 DN
- haesitare DEX '09 DEX '98 DN