expropriere sf [At: NEGULICI / V: (înv) esp~ / P: ~pri-e-re / Pl: ~ri / E: expropria] 1 Deposedare a unei persoane fizice sau juridice de o proprietate, de un bun, în virtutea unei legi, pentru cauze de utilitate publică Si: expropriat¹ (1), (asr) expropriație (1). 2 Preluare de la cineva a unei proprietăți, a unui bun etc. în virtutea unei legi, pentru cauze de utilitate publică (cu despăgubire) Si: expropriat¹ (1), expropriație (2)

EXPROPRIERE, exproprieri, s. f. Acțiunea de a expropria și rezultatul ei. 1. (În orînduirile bazate pe exploatare) Deposedare cu forța a producătorilor de mijloacele de producție. Exproprierea maselor populare de pămîntul lor formează baza modului de producție capitalist. MARX, C. I 677. 2. (În perioada revoluției socialiste) Trecerea în folosul celor ce muncesc a mijloacelor de producție aparținînd exploatatorilor. V. naționalizare. Proprietatea socialistă de stat s-a creat ca urmare a exproprierii capitaliștilor și moșierilor de mijloacele de producție. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 47. Partidul Comunist din Romînia a pus în programul său de guvernare, ca punct principal, împroprietărirea țăranilor, prin exproprierea moșiilor de peste 50 ha. IST. R.P.R. 685. 3. (Jur.) Trecere în folosul statului a unor bunuri pentru lucrări de interes obștesc (în schimbul unei despăgubiri). Exproprieri de utilitate publică. – Pronunțat: -pri-e-.

EXPROPRIERE s.f. Acțiunea de a expropria și rezultatul ei; expropriație. [< expropria].

espropria v vz expropria

espropriere sf vz expropriere

expropia v vz expropria

expropria vt [At: NEGULICI / V: (înv) esp~, ~pia / P: ~pri-a / Pzi: ~iez / E: fr. exproprier] 1 (C. i. persoane fizice sau juridice) A deposeda pe cineva de o proprietate, de un bun, în virtutea unei legi, pentru cauze de utilitate publică. 2 (C. indică proprietăți, bunuri) A prelua de la cineva, în virtutea unei legi, pentru cauze de utilitate publică (cu despăgubire).

EXPROPRIA, expropriez, vb. I. Tranz. 1. (În orînduirile bazate pe exploatare) A deposeda pe producători de produsele muncii lor și de mijloacele lor de subzistență. După înfrîngerea lui Napoleon I... țărănimea e expropriată de pămînturile strămoșești. GHEREA, ST. CR. I 71. 2. (În perioada revoluției socialiste) A deposeda pe exploatatori de mijloacele de producție și de bunurile dobîndite prin exploatare (trecîndu-le pe seama statului) pentru a le reda în posesiunea celor ce muncesc. V. naționaliza. Mijloacele de producție în industrie au fost expropriate în 1948 și trecute în proprietatea întregului popor. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 73. 3. (Jur.) A trece un bun în proprietatea statului pentru necesități de interes obștesc (prin acordarea unei despăgubiri). Pentru construirea unei șosele au fost expropriate mai multe terenuri. – Pronunțat: -pri-a.

EXPROPRIA vb. I. tr. 1. (În orînduirile bazate pe exploatare) A deposeda prin violență sau prin mijloace economice de proprietatea asupra mijloacelor de producție. 2. (Jur.) A trece un bun în schimbul unei despăgubiri în proprietate publică. [Pron. -pri-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. exproprier, cf. lat. ex – în afară, proprius – propriu].

EXPROPRIA vb. tr. a deposeda pe unul ori mai mulți proprietari de bunurile care le aparțin, cu sau fără plata unei despăgubiri, trecându-le în patrimoniul statului. (< fr. exproprier)

A EXPROPRIA ~ez tranz. (producători) A deposeda de produsele muncii și de mijloacele de producție. [Sil. ex-pro-pri-a] /<fr. exproprier

exproprià v. a priva pe cineva de proprietatea sa cu indemnizare, mai ales pentru cauză de utilitate publică.

*expropriațiúne f. (d. expropriez). Acțiunea de a expropria. – Și -áție, dar ob. expropriere.

*expropriéz v. tr. (fr. exproprier, d. lat. ex, afară din, și proprius, propriŭ). Privez pe cineva de proprietate despăgubindu-l, maĭ ales p. utilitate publică.

expropriere (desp. -pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. exproprierii; pl. exproprieri

expropriere (-pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. exproprierii; pl. exproprieri

expropriere s. f. (sil. -pri-e-), g.-d. art. exproprierii; pl. exproprieri

expropria (a ~) (desp. -pro-pri-a) vb., ind. prez. 1 sg. expropriez (desp. -pri-ez), 3 expropriază, 1 pl. expropriem; conj. prez. 1 sg. să expropriez, 3 să exproprieze; ger. expropriind (desp. -pri-ind)

expropria (a ~) (-pro-pri-a) vb., ind. prez. 3 expropriază, 1 pl. expropriem (-pri-em); conj. prez. 3 să exproprieze; ger. expropriind (-pri-ind)

expropria vb. (sil. -pri-a), ind. prez. 1 sg. expropriez, 3 sg. și pl. expropriază, 1 pl. expropriem (sil. -pri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. exproprieze; ger. expropriind (sil. -pri-ind)

expropria (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. expropriază, 1 pl. expropriem, ger. expropriind)

expropriez.

Expropriere ≠ împroprietărire

A expropria ≠ a împroprietări

EXPROPRIÉRE (după fr. expropriation) s. f. (Dr.) Trecere a unui bun imobil (teren sau construcție) în proprietatea statului, pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu o dreaptă și prealabilă despăgubire.