2 intrări

20 de definiții

EXPROPRIÉRE, exproprieri, s. f. Acțiunea de a expropria și rezultatul ei. [Pr.: -pri-e-] – V. expropria.

EXPROPRIÉRE, exproprieri, s. f. Acțiunea de a expropria și rezultatul ei. [Pr.: -pri-e-] – V. expropria.

EXPROPRIÉRE, exproprieri, s. f. Acțiunea de a expropria și rezultatul ei. 1. (În orînduirile bazate pe exploatare) Deposedare cu forța a producătorilor de mijloacele de producție. Exproprierea maselor populare de pămîntul lor formează baza modului de producție capitalist. MARX, C. I 677. 2. (În perioada revoluției socialiste) Trecerea în folosul celor ce muncesc a mijloacelor de producție aparținînd exploatatorilor. V. naționalizare. Proprietatea socialistă de stat s-a creat ca urmare a exproprierii capitaliștilor și moșierilor de mijloacele de producție. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 47. Partidul Comunist din Romînia a pus în programul său de guvernare, ca punct principal, împroprietărirea țăranilor, prin exproprierea moșiilor de peste 50 ha. IST. R.P.R. 685. 3. (Jur.) Trecere în folosul statului a unor bunuri pentru lucrări de interes obștesc (în schimbul unei despăgubiri). Exproprieri de utilitate publică. – Pronunțat: -pri-e-.

expropriére (-pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. expropriérii; pl. expropriéri

expropriére s. f. (sil. -pri-e-), g.-d. art. expropriérii; pl. expropriéri

Expropriere ≠ împroprietărire

EXPROPRIÉRE s.f. Acțiunea de a expropria și rezultatul ei; expropriație. [< expropria].

EXPROPRIÁ, expropriez, vb. I. Tranz. A trece o proprietate (teren, construcție) a unei persoane fizice sau juridice în proprietatea statului pentru nevoi de interes public (prin acordarea unei despăgubiri). [Pr.: -pri-a] – Din fr. exproprier.

EXPROPRIÁ, expropriez, vb. I. Tranz. A trece o proprietate (teren, construcție) a unei persoane fizice sau juridice în proprietatea statului pentru nevoi de interes public (prin acordarea unei despăgubiri). [Pr.: -pri-a] – Din fr. exproprier.

EXPROPRIÁ, expropriez, vb. I. Tranz. 1. (În orînduirile bazate pe exploatare) A deposeda pe producători de produsele muncii lor și de mijloacele lor de subzistență. După înfrîngerea lui Napoleon I... țărănimea e expropriată de pămînturile strămoșești. GHEREA, ST. CR. I 71. 2. (În perioada revoluției socialiste) A deposeda pe exploatatori de mijloacele de producție și de bunurile dobîndite prin exploatare (trecîndu-le pe seama statului) pentru a le reda în posesiunea celor ce muncesc. V. n a ț i o n a l i z a. Mijloacele de producție în industrie au fost expropriate in 1948 și trecute în proprietatea întregului popor. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 73. 3. (Jur.) A trece un bun în proprietatea statului pentru necesități de interes obștesc (prin acordarea unei despăgubiri). Pentru construirea unei șosele au fost expropriate mai multe terenuri. – Pronunțat: -pri-a.

expropriá (a ~) (-pro-pri-a) vb., ind. prez. 3 expropriáză, 1 pl. expropriém (-pri-em); conj. prez. 3 să expropriéze; ger. expropriínd (-pri-ind)

expropriá vb. (sil. -pri-a), ind. prez. 1 sg. expropriéz, 3 sg. și pl. expropriáză, 1 pl. expropriém (sil. -pri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. expropriéze; ger. expropriínd (sil. -pri-ind)

A expropria ≠ a împroprietări

EXPROPRIÁ vb. I. tr. 1. (În orânduirile bazate pe exploatare) A deposeda prin violență sau prin mijloace economice de proprietatea asupra mijloacelor de producție. 2. (Jur.) A trece un bun în schimbul unei despăgubiri în proprietate publică. [Pron. -pri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. exproprier, cf. lat. ex – în afară, proprius – propriu].

EXPROPRIÁ vb. tr. a deposeda pe unul ori mai mulți proprietari de bunurile care le aparțin, cu sau fără plata unei despăgubiri, trecându-le în patrimoniul statului. (< fr. exproprier)

A EXPROPRIÁ ~éz tranz. (producători) A deposeda de produsele muncii și de mijloacele de producție. [Sil. ex-pro-pri-a] /<fr. exproprier

exproprià v. a priva pe cineva de proprietatea sa cu indemnizare, mai ales pentru cauză de utilitate publică.

*expropriațiúne f. (d. expropriez). Acțiunea de a expropria. – Și -áție, dar ob. expropriere.

*expropriéz v. tr. (fr. exproprier, d. lat. ex, afară din, și proprius, propriŭ). Privez pe cineva de proprietate despăgubindu-l, maĭ ales p. utilitate publică.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EXPROPRIÉRE (după fr. expropriation) s. f. (Dr.) Trecere a unui bun imobil (teren sau construcție) în proprietatea statului, pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu o dreaptă și prealabilă despăgubire.

Intrare: expropria
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) expropria expropriere expropriat expropriind singular plural
expropria expropriați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) expropriez (să) expropriez expropriam expropriai expropriasem
a II-a (tu) expropriezi (să) expropriezi expropriai expropriași expropriaseși
a III-a (el, ea) expropria (să) exproprieze expropria exproprie expropriase
plural I (noi) expropriem (să) expropriem expropriam expropriarăm expropriaserăm, expropriasem*
a II-a (voi) expropriați (să) expropriați expropriați expropriarăți expropriaserăți, expropriaseți*
a III-a (ei, ele) expropria (să) exproprieze expropriau expropria expropriaseră
Intrare: expropriere
expropriere substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular expropriere exproprierea
plural exproprieri exproprierile
genitiv-dativ singular exproprieri exproprierii
plural exproprieri exproprierilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)