EXPROPRIA vb. I. tr. 1. (În orînduirile bazate pe exploatare) A deposeda prin violență sau prin mijloace economice de proprietatea asupra mijloacelor de producție. 2. (Jur.) A trece un bun în schimbul unei despăgubiri în proprietate publică. [Pron. -pri-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. exproprier, cf. lat. ex – în afară, proprius – propriu].