EXPROPRIERE, exproprieri, s. f. Acțiunea de a expropria și rezultatul ei. 1. (În orînduirile bazate pe exploatare) Deposedare cu forța a producătorilor de mijloacele de producție. Exproprierea maselor populare de pămîntul lor formează baza modului de producție capitalist. MARX, C. I 677. 2. (În perioada revoluției socialiste) Trecerea în folosul celor ce muncesc a mijloacelor de producție aparținînd exploatatorilor. V. naționalizare. Proprietatea socialistă de stat s-a creat ca urmare a exproprierii capitaliștilor și moșierilor de mijloacele de producție. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 47. Partidul Comunist din Romînia a pus în programul său de guvernare, ca punct principal, împroprietărirea țăranilor, prin exproprierea moșiilor de peste 50 ha. IST. R.P.R. 685. 3. (Jur.) Trecere în folosul statului a unor bunuri pentru lucrări de interes obștesc (în schimbul unei despăgubiri). Exproprieri de utilitate publică. – Pronunțat: -pri-e-.