2 intrări

26 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

EXPRIMÁRE, exprimări, s. f. Acțiunea de a (se) exprima și rezultatul ei; formulare a unor idei sau sentimente; expresie. ♦ Comunicare prin cuvinte; vorbire; pronunțare a unor cuvinte. – V. exprima.

EXPRIMÁRE, exprimări, s. f. Acțiunea de a (se) exprima și rezultatul ei; formulare a unor idei sau sentimente; expresie. ♦ Comunicare prin cuvinte; vorbire; pronunțare a unor cuvinte. – V. exprima.

EXPRIMÁRE, exprimări, s. f. Acțiunea de a (se) exprima și rezultatul ei; manifestare, exteriorizare a unor fenomene, a unor idei, a unor sentimente etc. În secolul al XV-lea, arta își găsea exprimarea în creația populară, laică și cea bisericească. IST. R.P.R. 138. ♦ Formulare a unor idei. Din năvala de neologisme se vor ciurui cele necesare exprimării precise. SADOVEANU, E. 38.

EXPRIMÁRE, exprimări, s. f. Acțiunea de a (se) exprima și rezultatul ei; manifestare, exteriorizare a unor fenomene, idei, sentimente etc.

exprimáre s. f., g.-d. art. exprimắrii; pl. exprimắri

exprimáre s. f., g.-d. art. exprimării; pl. exprimări

EXPRIMÁRE s. 1. v. formulare. 2. v. manifestare. 3. limbă, vorbă, vorbire. (Îl poți recunoaște după ~.) 4. limbaj. (Are o ~ simplă.) 5. stil. (Are o ~ plastică.)

EXPRIMÁRE s.f. Expunere, reprezentare în cuvinte a unor idei, a unor sentimente etc.; expresie. ♦ Formulare a unor idei, pronunțare a unor cuvinte etc. [< exprima].

EXPRIMÁRE s. f. acțiunea de a (se) exprima; formulare a unor idei sau sentimente etc. ◊ comunicare prin cuvinte; pronunțare a unor cuvinte etc. (< exprima)

EXPRIMÁ, exprím, vb. I. Tranz. A expune, a formula, a manifesta, prin cuvinte sau prin gesturi, păreri, idei, sentimente, impresii etc. ♦ Refl. A reda în cuvinte. – Din fr. exprimer, lat. exprimere.

EXPRIMÁ, exprím, vb. I. Tranz. A expune, a formula, a manifesta, prin cuvinte sau prin gesturi, păreri, idei, sentimente, impresii etc. ♦ Refl. A reda în cuvinte. – Din fr. exprimer, lat. exprimere.

EXPRIMÁ, exprím, vb. I. Tranz. (Despre oameni) A arăta, a expune, a manifesta păreri, idei, concepții, sentimente etc. Poporul se îmbăta de speranța fericirilor ce strălucesc în viitor; nimeni insă nu se gîndi că, pentru dobindirea drepturilor naționale, nu este destul a exprima o dorință, ci a face sacrificii mari. BOLINTINEANU, O. 281. ◊ (Despre abstracte) Mișcarea pentru pace exprimă interesele fundamentale ale tuturor popoarelor. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 6, 146. ♦ Refl. A vorbi, a formula în cuvinte. Cînd este emoționat se exprimă greu.

EXPRIMÁ, exprím, vb. I. Tranz. A expune, a formula, a manifesta păreri, idei etc. ♦ Refl. A reda în cuvinte; a vorbi. – Fr. exprimer (lat. lit. exprimere).

exprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 exprímă

exprimá vb., ind. prez. 1 sg. exprím, 3 sg. și pl. exprímă

EXPRIMÁ vb. 1. a expune, a formula. (A-și ~ ideile.) 2. a vorbi. (Se ~ greu.) 3. v. manifesta. 4. v. exterioriza. 5. v. formula. 6. a prezenta. (A ~ cuiva omagiile sale.) 7. v. reda.

EXPRIMÁ vb. I. tr. A spune, a expune, a manifesta, a reprezenta (idei, sentimente etc.). ♦ refl. A vorbi, a reda în cuvinte. [P.i. exprím, var. esprima vb. I. / < fr. exprimer, lat. exprimere].

EXPRIMÁ vb. I. tr. a expune, a manifesta, a reprezenta (idei, sentimente etc.) prin cuvinte sau prin gesturi. II. refl. a vorbi, a reda prin cuvinte. (< fr. exprimer, lat. exprimere)

A SE EXPRIMÁ mă exprím intranz. A-și reda gândurile sau sentimentele. [Sil. ex-pri-ma] /<fr. exprimer, lat. exprimere

A EXPRIMÁ exprím tranz. (gânduri, sentimente, idei) A prezenta prin cuvinte sau prin gesturi; a zugrăvi; a reda; a reflecta. [Sil. ex-pri-ma] /<fr. exprimer, lat. exprimere

Intrare: exprimare
exprimare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular exprimare exprimarea
plural exprimări exprimările
genitiv-dativ singular exprimări exprimării
plural exprimări exprimărilor
vocativ singular
plural
Intrare: exprima
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) exprima exprimare exprimat exprimând singular plural
expri exprimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) exprim (să) exprim exprimam exprimai exprimasem
a II-a (tu) exprimi (să) exprimi exprimai exprimași exprimaseși
a III-a (el, ea) expri (să) exprime exprima exprimă exprimase
plural I (noi) exprimăm (să) exprimăm exprimam exprimarăm exprimaserăm, exprimasem*
a II-a (voi) exprimați (să) exprimați exprimați exprimarăți exprimaserăți, exprimaseți*
a III-a (ei, ele) expri (să) exprime exprimau exprima exprimaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)