2 intrări

17 definiții

explicitá vb., ind. prez. 1 sg. explicitéz, 3 sg. și pl. expliciteáză

EXPLICITÁ vb. I. tr. A da un caracter explicit, a clarifica. [< fr. expliciter].

EXPLICITÁ vb. tr. a face explicit, a clarifica. (< fr. expliciter)

EXPLICÍT, -Ă, expliciți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este exprimat limpede; deslușit, lămurit, clar. ♦ (Despre o funcție matematică) Care este egal cu o anumită expresie ce conține numai variabilele independente. – Din fr. explicite, lat. explicitus.

EXPLICÍT, -Ă, expliciți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este exprimat limpede; deslușit, lămurit, clar. ♦ (Despre o funcție matematică) Care este egal cu o anumită expresie ce conține numai variabilele independente. – Din fr. explicite, lat. explicitus.

EXPLICÍT, -Ă, expliciți,-te,adj. Care este exprimat limpede, complet pentru a fi ușor de înțeles; deslușit, clar, lămurit. Ierte-ni-se, spre a o caracteriza în mod mai explicit, de a lua încă un exemplu din viața ordinară a oricărui om înțelept, care trăiește in lume după legile naturale ale societății. ODOBESCU, S. III 325. ◊ (Adverbial) A vorbit explicit despre felul cum a acționat. ♦ (Despre o funcțiune matematică) Care este egal cu o anumită expresie ce conține numai variabilele independente.

explicít adj. m., pl. explicíți; f. explicítă, pl. explicíte

explicít adj. m., pl. explicíți; f. sg. explicítă, pl. explicíte

EXPLICÍT adj., adv. 1. adj. v. clar. 2. adv. v. clar.

EXPLICÍT, -Ă adj. (adesea adv.) Exprimat limpede; deslușit, lămurit, clar. ♦ (Mat.; despre funcții) Care este egal cu o anumită expresie ce conține numai variabile independente. [< fr. explicite].

EXPLICÍT, -Ă adj. 1. (și adv.) exprimat limpede; deslușit, lămurit, clar. 2. (mat.; despre relația dintre variabile) care definește o funcție. (< fr. explicite, lat. explicitus)

EXPLICÍT ~tă (~ți, ~te) 1) și adverbial (despre vorbe, idei, gânduri etc.) Care este exprimat clar și nu lasă nici un dubiu. 2) (despre persoane) Care se exprimă clar și fără echivocuri. /<fr. explicite, lat. explicitus

explicit a. formal exprimat: promisiune explicită. ║ adv. în termeni clari.

*explícit, -ă adj. (lat. explicitus, var. din explicatus). Lămurit, clar. Adv. Lămurit. – Ob. -cít (după fr.).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EXPLICÍT adj., adv. 1. adj. clar, deslușit, expres, inteligibil, lămurit, limpede, net, precis, răspicat, (livr.) comprehensíbil, (înv.) apriát, (fig.) néted, transparént. (Un sens ~; o afirmație ~.) 2. adv. clar, deslușit, expres, lămurit, limpede, răspicat, (rar) aiévea, (înv.) apriát, chiar, (fig.) curát. (I-am spus ~ și ferm...)

EXPLICÍT, -Ă adj. (< fr. explicite): în sintagma context explicit (v.).

Intrare: explicit (adj.)
explicit (adj.) adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular explicit explicitul explici explicita
plural expliciți expliciții explicite explicitele
genitiv-dativ singular explicit explicitului explicite explicitei
plural expliciți expliciților explicite explicitelor
vocativ singular
plural
Intrare: explicita
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) explicita explicitare explicitat explicitând singular plural
explicitea explicitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) explicitez (să) explicitez explicitam explicitai explicitasem
a II-a (tu) explicitezi (să) explicitezi explicitai explicitași explicitaseși
a III-a (el, ea) explicitea (să) expliciteze explicita explicită explicitase
plural I (noi) explicităm (să) explicităm explicitam explicitarăm explicitaserăm, explicitasem*
a II-a (voi) explicitați (să) explicitați explicitați explicitarăți explicitaserăți, explicitaseți*
a III-a (ei, ele) explicitea (să) expliciteze explicitau explicita explicitaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)