2 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

explicat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: explica] 1-7 Explicare (1-4, 6-8). 8 Cauză. 9 (Pex) Origine.

explicat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: explica] 1 Care este clarificat Si: lămurit, tălmăcit. 2 (D. fenomene) A cărui motivare a fost găsită și înțeleasă. 3 (D. oameni) Care și-a motivat acțiunile, firea etc.

EXPLICÁT, -Ă, explicați, -te, adj. Care a fost prezentat astfel încât să poată fi (ușor) înțeles. – V. explica.

EXPLICÁT, -Ă, explicați, -te, adj. Care a fost prezentat astfel încât să poată fi (ușor) înțeles. – V. explica.

explica [At: BĂLCESCU, M. V. 9 / V: (înv) esp~, isp~ / Pzi: explic / E: fr expliquer, lat explicare] 1 vt A face să fie mai ușor de înțeles Si: a clarifica, a lămuri, (îvr) a explicălui (1), a explicui (1), a expune, a tălmăci. 2 vt (C. i. fenomene, proprietăți, stări etc.) A reprezenta o motivare a unui fenomen, a unei proprietăți etc. Si: (îvr) a explicălui (2), a explicui (2). 3 vr A-și motiva acțiunile, vorbele etc. Si: a se justifica. 4 vtrr (D. două sau mai multe persoane) A se lămuri asupra unei chestiuni cu scopul de a înlătura sau de a evita un conflict. 5-6 vtr A găsi sau a constitui o explicație Si: a înțelege, a pricepe. 7 (Înv; nob) A traduce.

EXPLICÁ, explíc, vb. I. 1. Tranz. A face să fie mai ușor de înțeles; a lămuri. ♦ A expune, a preda o lecție, o temă etc. 2. Intranz. și tranz. (Despre axiome, principii, legi științifice) A servi drept lămurire, a constitui o justificare, a reprezenta o motivare a unui fenomen, a unei proprietăți etc. 3. Refl. A-și motiva acțiunile, vorbele etc.; a se justifica. ♦ Refl. și tranz. A înțelege, a pricepe, a găsi sau a constitui o explicație. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Despre două sau mai multe persoane) A (se) lămuri asupra unei chestiuni (în litigiu), a limpezi o situație cu scopul de a înlătura un conflict. – Din fr. expliquer, lat. explicare.

EXPLICÁ, explíc, vb. I. 1. Tranz. A face să fie mai ușor de înțeles; a lămuri. ♦ A expune, a preda o lecție, o temă etc. 2. Intranz. și tranz. (Despre axiome, principii, legi științifice) A servi drept lămurire, a constitui o justificare, a reprezenta o motivare a unui fenomen, a unei proprietăți etc. 3. Refl. A-și motiva acțiunile, vorbele etc.; a se justifica. ♦ Refl. și tranz. A înțelege, a pricepe, a găsi sau a constitui o explicație. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Despre două sau mai multe persoane) A (se) lămuri asupra unei chestiuni (în litigiu), a limpezi o situație cu scopul de a înlătura un conflict. – Din fr. expliquer, lat. explicare.

EXPLICÁ, explíc, vb. I. 1. Tranz. (Uneori determinat printr-un substantiv sau pronume în dativ) A face mai clar, a face să fie mai ușor de înțeles; a lămuri, a arăta. V. desluși, tălmăci. Numeroși agitatori desfășoară o muncă intensă pentru a explica oamenilor muncii politica partidului care are drept scop construirea socialismului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2718. Organizația dinlăuntru a societății singură ne poate explica evoluțiile istorice. BĂLCESCU, O. II 13. ♦ (Cu privire la o lecție, o temă etc.) A expune, a preda. (Absol.) Unora din băieți le da teme, pe alții îi asculta. Cînd explica, ascultam toți. SADOVEANU, O. VII 321. 2. Intranz. (Despre axiome, principii, legi științifice) A servi drept lămurire, a constitui o justificare, a reprezenta o motivare a unui fenomen, a unei proprietăți etc. 3.. Refl. A se justifica, a-și motiva acțiunile, vorbele etc. Am căutat să mă explic, dar n-am izbutit.Dați-mi voie să mă explic. Din zi în zi trebuie să-mi sosească pianul, expediat din București de mult. CARAGIALE, O. VII 31. ♦ (Cu pron. în dativ) A înțelege, a pricepe. Nu-mi explic, spune magistratul, cum de vă găseați cîteșitrei în cabinetul medicului. ARGHEZI, P. T. 95. ♦ Refl. reciproc. (Despre două sau mai multe persoane) A se lămuri asupra unei chestiuni; a limpezi o situație cu scopul de a înlătura un conflict (existent sau posibil). – Variantă: (învechit) esplicá (CREANGĂ, A. 88, EMINESCU, N. 69) vb. I.

ESPLICÁ vb. I. v. explica.

explicá (a ~) vb., ind. prez. 3 explícă

explicá vb., ind. prez. 1 sg. explíc, 3 sg. și pl. explícă

EXPLICÁ vb. 1. v. lămuri. 2. v. rezolva. 3. v. glosa. 4. v. demonstra. 5. v. analiza. 6. v. înțelege. 7. v. justifica.

ESPLICÁ vb. I. v. explica.

EXPLICÁ vb. I. 1. tr. A arăta, a clarifica, a lămuri (ceva obscur). ♦ A descoperi, a lămuri cauza; a demonstra, a arăta. ♦ (Fam.) A preda o lecție; a face expunerea unor cunoștințe în cadrul lecției. 2. refl. A se justifica, a-și lămuri (vorbele, faptele etc.) ♦ A se înțelege, a se pricepe. ♦ (Despre persoane) A-și da lămuriri reciproce referitor la o chestiune, a limpezi o situație. [P.i. explíc, var. esplica vb. I. / cf. fr. expliquer, lat. explicare].

EXPLICÁ vb. I. tr. a arăta, a clarifica, a lămuri. ◊ a descoperi, a lămuri cauza; a demonstra. ◊ (fam.) a preda o lecție; a face expunerea unor cunoștințe. II. refl. a se justifica. ◊ a se înțelege, a se pricepe. III. refl., tr. a (se) lămuri, a (se) înțelege. (< fr. expliquer, lat. explicare)

A SE EXPLICÁ mă explíc intranz. 1) A-și motiva acțiunile sau vorbele; a se justifica. 2) A se edifica (unul cu altul) în privința unei chestiuni litigioase. [Sil. ex-pli-ca] /<fr. expliquer, lat. explicare

A EXPLICÁ explíc tranz. 1) (persoane) A face să înțeleagă; a lămuri; a arăta. 2) (lecții, materii de studiu) A expune oral în fața auditoriului (într-o instituție de învățământ) cu scop instructiv; a preda. 3) (cauze, motive etc.) A afla prin analiză serioasă. [Sil. ex-pli-ca] /<fr. expliquer, lat. explicare

explicà v. 1. a face să înțeleagă cu ajutorul desvoltărilor: a explica sensul unei vorbe; 2. a face cunoscut motivul unui lucru; 3. a traduce pe un autor cu glasul tare; 4. a se face înțeles, a avea o explicațiune.

arată toate definițiile

Intrare: explicat
explicat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular explicat explicatul explica explicata
plural explicați explicații explicate explicatele
genitiv-dativ singular explicat explicatului explicate explicatei
plural explicați explicaților explicate explicatelor
vocativ singular
plural
Intrare: explica
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) explica explicare explicat explicând singular plural
expli explicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) explic (să) explic explicam explicai explicasem
a II-a (tu) explici (să) explici explicai explicași explicaseși
a III-a (el, ea) expli (să) explice explica explică explicase
plural I (noi) explicăm (să) explicăm explicam explicarăm explicaserăm, explicasem*
a II-a (voi) explicați (să) explicați explicați explicarăți explicaserăți, explicaseți*
a III-a (ei, ele) expli (să) explice explicau explica explicaseră
verb (VT10)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) esplica esplicare esplicat esplicând singular plural
espli esplicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) esplic (să) esplic esplicam esplicai esplicasem
a II-a (tu) esplici (să) esplici esplicai esplicași esplicaseși
a III-a (el, ea) espli (să) esplice esplica esplică esplicase
plural I (noi) esplicăm (să) esplicăm esplicam esplicarăm esplicaserăm, esplicasem*
a II-a (voi) esplicați (să) esplicați esplicați esplicarăți esplicaserăți, esplicaseți*
a III-a (ei, ele) espli (să) esplice esplicau esplica esplicaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)