2 intrări

15 definiții

EXPLICÁT, -Ă, explicați, -te, adj. Care a fost prezentat astfel încât să poată fi (ușor) înțeles. – V. explica.

EXPLICÁT, -Ă, explicați, -te, adj. Care a fost prezentat astfel încât să poată fi (ușor) înțeles. – V. explica.

EXPLICÁ, explíc, vb. I. 1. Tranz. A face să fie mai ușor de înțeles; a lămuri. ♦ A expune, a preda o lecție, o temă etc. 2. Intranz. și tranz. (Despre axiome, principii, legi științifice) A servi drept lămurire, a constitui o justificare, a reprezenta o motivare a unui fenomen, a unei proprietăți etc. 3. Refl. A-și motiva acțiunile, vorbele etc.; a se justifica. ♦ Refl. și tranz. A înțelege, a pricepe, a găsi sau a constitui o explicație. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Despre două sau mai multe persoane) A (se) lămuri asupra unei chestiuni (în litigiu), a limpezi o situație cu scopul de a înlătura un conflict. – Din fr. expliquer, lat. explicare.

EXPLICÁ, explíc, vb. I. 1. Tranz. A face să fie mai ușor de înțeles; a lămuri. ♦ A expune, a preda o lecție, o temă etc. 2. Intranz. și tranz. (Despre axiome, principii, legi științifice) A servi drept lămurire, a constitui o justificare, a reprezenta o motivare a unui fenomen, a unei proprietăți etc. 3. Refl. A-și motiva acțiunile, vorbele etc.; a se justifica. ♦ Refl. și tranz. A înțelege, a pricepe, a găsi sau a constitui o explicație. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Despre două sau mai multe persoane) A (se) lămuri asupra unei chestiuni (în litigiu), a limpezi o situație cu scopul de a înlătura un conflict. – Din fr. expliquer, lat. explicare.

EXPLICÁ, explíc, vb. I. 1. Tranz. (Uneori determinat printr-un substantiv sau pronume în dativ) A face mai clar, a face să fie mai ușor de înțeles; a lămuri, a arăta. V. desluși, tălmăci. Numeroși agitatori desfășoară o muncă intensă pentru a explica oamenilor muncii politica partidului care are drept scop construirea socialismului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2718. Organizația dinlăuntru a societății singură ne poate explica evoluțiile istorice. BĂLCESCU, O. II 13. ♦ (Cu privire la o lecție, o temă etc.) A expune, a preda. (Absol.) Unora din băieți le da teme, pe alții îi asculta. Cînd explica, ascultam toți. SADOVEANU, O. VII 321. 2. Intranz. (Despre axiome, principii, legi științifice) A servi drept lămurire, a constitui o justificare, a reprezenta o motivare a unui fenomen, a unei proprietăți etc. 3.. Refl. A se justifica, a-și motiva acțiunile, vorbele etc. Am căutat să mă explic, dar n-am izbutit.Dați-mi voie să mă explic. Din zi în zi trebuie să-mi sosească pianul, expediat din București de mult. CARAGIALE, O. VII 31. ♦ (Cu pron. în dativ) A înțelege, a pricepe. Nu-mi explic, spune magistratul, cum de vă găseați cîteșitrei în cabinetul medicului. ARGHEZI, P. T. 95. ♦ Refl. reciproc. (Despre două sau mai multe persoane) A se lămuri asupra unei chestiuni; a limpezi o situație cu scopul de a înlătura un conflict (existent sau posibil). – Variantă: (învechit) esplicá (CREANGĂ, A. 88, EMINESCU, N. 69) vb. I.

explicá (a ~) vb., ind. prez. 3 explícă

explicá vb., ind. prez. 1 sg. explíc, 3 sg. și pl. explícă

EXPLICÁ vb. 1. v. lămuri. 2. v. rezolva. 3. v. glosa. 4. v. demonstra. 5. v. analiza. 6. v. înțelege. 7. v. justifica.

EXPLICÁ vb. I. 1. tr. A arăta, a clarifica, a lămuri (ceva obscur). ♦ A descoperi, a lămuri cauza; a demonstra, a arăta. ♦ (Fam.) A preda o lecție; a face expunerea unor cunoștințe în cadrul lecției. 2. refl. A se justifica, a-și lămuri (vorbele, faptele etc.) ♦ A se înțelege, a se pricepe. ♦ (Despre persoane) A-și da lămuriri reciproce referitor la o chestiune, a limpezi o situație. [P.i. explíc, var. esplica vb. I. / cf. fr. expliquer, lat. explicare].

EXPLICÁ vb. I. tr. a arăta, a clarifica, a lămuri. ◊ a descoperi, a lămuri cauza; a demonstra. ◊ (fam.) a preda o lecție; a face expunerea unor cunoștințe. II. refl. a se justifica. ◊ a se înțelege, a se pricepe. III. refl., tr. a (se) lămuri, a (se) înțelege. (< fr. expliquer, lat. explicare)

A SE EXPLICÁ mă explíc intranz. 1) A-și motiva acțiunile sau vorbele; a se justifica. 2) A se edifica (unul cu altul) în privința unei chestiuni litigioase. [Sil. ex-pli-ca] /<fr. expliquer, lat. explicare

A EXPLICÁ explíc tranz. 1) (persoane) A face să înțeleagă; a lămuri; a arăta. 2) (lecții, materii de studiu) A expune oral în fața auditoriului (într-o instituție de învățământ) cu scop instructiv; a preda. 3) (cauze, motive etc.) A afla prin analiză serioasă. [Sil. ex-pli-ca] /<fr. expliquer, lat. explicare

explicà v. 1. a face să înțeleagă cu ajutorul desvoltărilor: a explica sensul unei vorbe; 2. a face cunoscut motivul unui lucru; 3. a traduce pe un autor cu glasul tare; 4. a se face înțeles, a avea o explicațiune.

*explíc, a v. tr. (lat éx-plico, -áre. V. a-plic, plec). Lămuresc un înțeles întunecat, interpretez: a explica o enigmă. Expun, dezvolt: a explica ceĭa ce cugețĭ. Traduc: a explica un autor. V. refl. Îmĭ exprim gîndu. Am o explicațiune cu cineva.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EXPLICÁ vb. 1. a (se) clarifica, a (se) descurca, a (se) desluși, a (se) elucida, a (se) lămuri, a (se) limpezi, a (se) preciza, (înv.) a (se) pliroforisi, a (se) răspica, a (se) sfeti, (fig.) a (se) descîlci, a (se) lumina. (Problema a fost ~.) 2. a clarifica, a descifra, a desluși, a dezlega, a lămuri, a limpezi, a rezolva, a soluționa. (A ~ enigma.) 3. a glosa. (A ~ sensul unui cuvînt.) 4. a arăta, a demonstra, a expune. (A ~ o teoremă.) 5. a analiza, a comenta, a interpreta, a tîlcui, (înv.) a întoarce, (fig.) a descifra. (~ un text literar.) 6. a înțelege, a pricepe. (Pur și simplu nu-mi ~ cum a dispărut.) 7. a se justifica. (Nu e cazul să te ~)

Intrare: explicat
explicat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular explicat explicatul explica explicata
plural explicați explicații explicate explicatele
genitiv-dativ singular explicat explicatului explicate explicatei
plural explicați explicaților explicate explicatelor
vocativ singular
plural
Intrare: explica
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) explica explicare explicat explicând singular plural
expli explicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) explic (să) explic explicam explicai explicasem
a II-a (tu) explici (să) explici explicai explicași explicaseși
a III-a (el, ea) expli (să) explice explica explică explicase
plural I (noi) explicăm (să) explicăm explicam explicarăm explicaserăm, explicasem*
a II-a (voi) explicați (să) explicați explicați explicarăți explicaserăți, explicaseți*
a III-a (ei, ele) expli (să) explice explicau explica explicaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)