2 intrări

11 definiții

EXPECTATÍVĂ, expectative, s. f. Așteptare bazată pe anumite drepturi, promisiuni, probabilități sau calcule; neintervenție în anumite chestiuni sau situații și așteptarea unui moment potrivit; expectație. – Din fr. expectative.

EXPECTATÍVĂ, expectative, s. f. Așteptare bazată pe anumite drepturi, promisiuni, probabilități sau calcule; neintervenție în anumite chestiuni sau situații și așteptarea unui moment potrivit; expectație. – Din fr. expectative.

EXPECTATÍVĂ s. f. Așteptare bazată pe anumite drepturi, promisiuni, probabilități sau calcule; neintervenție în anumite chestiuni sau situații în așteptarea unui moment potrivit. În aparență, politica Franciei în Principate era o politică cu totul de expectativă. GHICA, S. 176. ◊ Expr. A fi (sau a sta) în expectativă = a fi (sau a sta) în așteptare, pentru a interveni la momentul oportun.

expectatívă s. f., g.-d. art. expectatívei; pl. expectatíve

expectatívă s. f., g.-d. art. expectatívei; pl. expectatíve

EXPECTATÍVĂ s.f. Așteptare, speranță întemeiată pe anumite drepturi, probabilități sau promisiuni; expectație. [Var. espectativă s.f. / < fr. expectative, cf. lat. expectare – a aștepta].

EXPECTATÍVĂ s. f. așteptare, speranță întemeiată pe anumite drepturi, promisiuni sau probabilități; expectație. (< fr. expectative)

EXPECTATÍVĂ ~e f. Așteptare a unui moment potrivit (bazată pe anumite calcule, promisiuni etc.) pentru a interveni într-o situație, într-o chestiune. [G.-D. expectativei] /<fr. expectative

expectativă f. așteptare întemeiată pe promisiuni sau probabilități: a rămânea în expectativă.

*expectatívă f., pl. e (fem. d. expectativ; fr. -ive). Așteptare bazată pe promisiunĭ orĭ probabilitățĭ: a sta în expectativă.

*expectatív, -ă adj. (mlat. exspectativus, fr. expectatif. V. aștept, deștept). Care dă drept la așteptare, care te face să aștepțĭ: situațiune expectativă.

Intrare: expectativă
expectativă substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular expectati expectativa
plural expectative expectativele
genitiv-dativ singular expectative expectativei
plural expectative expectativelor
vocativ singular
plural
Intrare: expectativ
expectativ adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular expectativ expectativul expectati expectativa
plural expectativi expectativii expectative expectativele
genitiv-dativ singular expectativ expectativului expectative expectativei
plural expectativi expectativilor expectative expectativelor
vocativ singular
plural