3 definiții pentru expectativ
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
expectativ, ~ă [At: GHICA, S. 176 / V: (înv) esp~ / Pl: ~i, ~e / E: fr expectatif] 1 a De așteptare. 2 a În așteptare. 3-4 a Care face posibilă sau necesară așteptarea Si: expectant (9-10). 5-6 av În mod expectativ (1-2).
*expectatív, -ă adj. (mlat. exspectativus, fr. expectatif. V. aștept, deștept). Care dă drept la așteptare, care te face să aștepțĭ: situațiune expectativă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
espectativ, ~ă a, av vz expectativ
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: expectativ
expectativ adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
espectativ
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)