expectativă sf [At: GM (1854), 326²/70 / V: (înv) esp~ / Pl: ~ve / E: fr expectative] 1 Așteptare a unui lucru (întrevăzut ca posibil prin calcule sau promisiuni) sau a unui moment (favorabil pentru acțiune) Si: (înv) expectanță (1); (rar) expectație (1). 2 Neintervenție într-o situație care se poate soluționa de la sine Si: (înv) expectanță (2); (rar) expectație (2). 3 (Înv) Drept de candidatură la un post care urmează să devină vacant Si: (rar) expectație (3).