EXPECTATIVĂ s. f. Așteptare bazată pe anumite drepturi, promisiuni, probabilități sau calcule; neintervenție în anumite chestiuni sau situații în așteptarea unui moment potrivit. În aparență, politica Franciei în Principate era o politică cu totul de expectativă. GHICA, S. 176. ◊ Expr. A fi (sau a sta) în expectativă = a fi (sau a sta) în așteptare, pentru a interveni la momentul oportun.