15 definiții pentru excursie excursiune

EXCÚRSIE, excursii, s. f. Plimbare sau călătorie făcută, de obicei în grup, pe jos sau cu un mijloc de transport, în scop educativ, recreativ etc. [Var.: excursiúne s. f.] – Din fr. excursion, lat. excursio.

EXCÚRSIE, excursii, s. f. Plimbare sau călătorie făcută, de obicei în grup, pe jos sau cu un mijloc de transport, în scop educativ, recreativ etc. [Var.: excursiúne s. f.] – Din fr. excursion, lat. excursio, -onis.

EXCÚRSIE, excursii, s. f. Plimbare sau călătorie, de obicei în grup, făcută pe jos sau cu un mijloc de transport în scop educativ, sportiv sau distractiv. Datorită muncii de popularizare a excursiilor, desfășurată de unele asociații sportive și de unele comitete sindicale, au putut fi atrași în excursii un număr mai mare de muncitori. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 299, 2/1. Peste munții aceștia am mai trecut acum cinci ani, într-o excursie, cu liceul. C. PETRESCU, Î. II 4. Pînă acum a fost foarte amuzant. Un fel de escapadă. Un fel de excursie. SEBASTIAN, T. 366.

excúrsie (-si-e) s. f., art. excúrsia (-si-a), g.-d. art. excúrsiei; pl. excúrsii, art. excúrsiile (-si-i-)

excúrsie s. f. (sil. -si-e), art. excúrsia (sil. -si-a), g.-d. art. excúrsiei; pl. excúrsii, art. excúrsiile (sil. -si-i-)

EXCÚRSIE s. drumeție. (O ~ în munți.)

EXCÚRSIE s.f. 1. Plimbare, călătorie (făcută de obicei în grup și având un scop educativ, sportiv sau distractiv). 2. (Fon.) Moment în care organele articulatorii iau poziția necesară pentru articularea sunetului; tensiune. [Gen. -iei, var. excursiune s.f. / < fr. excursion, lat. excursio].

EXCÚRSIE s. f. 1. plimbare, călătorie pe jos sau cu orice mijloc de transport, de obicei în grup și având un scop instructiv-educativ, sportiv sau de agrement. 2. (fon.) moment în care organele articulatorii iau poziția necesară pentru articularea sunetului; tensiune. (< fr. excursion, lat. excursio)

EXCÚRSIE ~i f. Călătorie sau vizitare, de obicei în grup (pe jos sau cu mijloc de transport), cu scop instructiv-educativ, sportiv sau distractiv. [G.-D. excursiei] /<fr. excursion, lat. excursio, ~onis

EXCURSIÚNE s. f. v. excursie.

EXCURSIÚNE s. f. v. excursie.

EXCURSIÚNE s.f. v. excursie.

excursiune f. călătorie afară din oraș.

*excursiúne f. (lat. ex-cúrsio, -ónis, d. ex-cúrrere, a alerga afară. V. con-curs). Călătorie de plăcere făcută afară din oraș saŭ și afară din țară. – Și -úrsie.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EXCÚRSIE s. drumeție. (O ~ în munți.)

Intrare: excursie
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular excursie excursia
plural excursii excursiile
genitiv-dativ singular excursii excursiei
plural excursii excursiilor
vocativ singular
plural
excursiune
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular excursiune excursiunea
plural excursiuni excursiunile
genitiv-dativ singular excursiuni excursiunii
plural excursiuni excursiunilor
vocativ singular
plural