EXCURSIE, excursii, s. f. Plimbare sau călătorie făcută, de obicei în grup, pe jos sau cu un mijloc de transport, în scop educativ, recreativ etc. [Var.: excursiune s. f.] – Din fr. excursion, lat. excursio.

excursie^[1] sf [At: ȘINCAI, HR. I, 120/16 / V: (înv, nob) escursă, (înv) esc~, escursiune, (îvr) escurțiune, ~siune / Pl: ~ii / E: fr excursion, lat excursio, -onis] 1 (Înv) Incursiune pe teritoriul inamicului Si: năvală. 2 Călătorie de agrement sau cu scopuri științifice, educative, sportive etc. făcută în grup sau individual, pe jos sau cu un mijloc de locomoție Si: (înv; nob) excursoare Vz escapadă, expediție, voiaj, (înv, nob) excursoare (1). 3 Plimbare. 4 (Rar) Excurs (1). 5 (Îvr; îf escursiune) Deviație. 6 (Fon) Moment în care organele articulării iau poziția necesară pentru articularea sunetului. 7 (Teh; îs) ~ de frecvență Deviație de frecvență.

EXCURSIE, excursii, s. f. Plimbare sau călătorie făcută, de obicei în grup, pe jos sau cu un mijloc de transport, în scop educativ, recreativ etc. [Var.: excursiune s. f.] – Din fr. excursion, lat. excursio, -onis.

EXCURSIE, excursii, s. f. Plimbare sau călătorie, de obicei în grup, făcută pe jos sau cu un mijloc de transport în scop educativ, sportiv sau distractiv. Datorită muncii de popularizare a excursiilor, desfășurată de unele asociații sportive și de unele comitete sindicale, au putut fi atrași în excursii un număr mai mare de muncitori. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 299, 2/1. Peste munții aceștia am mai trecut acum cinci ani, într-o excursie, cu liceul. C. PETRESCU, Î. II 4. Pînă acum a fost foarte amuzant. Un fel de escapadă. Un fel de excursie. SEBASTIAN, T. 366.

EXCURSIE s.f. 1. Plimbare, călătorie (făcută de obicei în grup și avînd un scop educativ, sportiv sau distractiv). 2. (Fon.) Moment în care organele articulatorii iau poziția necesară pentru articularea sunetului; tensiune. [Gen. -iei, var. excursiune s.f. / < fr. excursion, lat. excursio].

EXCURSIE s. f. 1. plimbare, călătorie pe jos sau cu orice mijloc de transport, de obicei în grup și având un scop instructiv-educativ, sportiv sau de agrement. 2. (fon.) moment în care organele articulatorii iau poziția necesară pentru articularea sunetului; tensiune. (< fr. excursion, lat. excursio)

EXCURSIE ~i f. Călătorie sau vizitare, de obicei în grup (pe jos sau cu mijloc de transport), cu scop instructiv-educativ, sportiv sau distractiv. [G.-D. excursiei] /<fr. excursion, lat. excursio, ~onis

escursă sf vz excursie

escursie^[1] sf vz excursie

escursiune sf vz excursie

escurțiune sf vz excursie

excursiune sf vz excursie

*EXCURSIUNE, *EXCURSIE sf. 1 Plimbare sau călătorie de scurtă durată făcută în împrejurimi sau într’un ținut nu prea depărtat ¶ 2 Fig. Digresiune [fr.].

EXCURSIUNE s.f. v. excursie.

excursiune f. călătorie afară din oraș.

*excursiúne f. (lat. ex-cúrsio, -ónis, d. ex-cúrrere, a alerga afară. V. con-curs). Călătorie de plăcere făcută afară din oraș saŭ și afară din țară. – Și -úrsie.

excursie (călătorie) (desp. -si-e) s. f., art. excursia (desp. -si-a), g.-d. art. excursiei; pl. excursii, art. excursiile (desp. -si-i-) corectat(ă)

excursie (-si-e) s. f., art. excursia (-si-a), g.-d. art. excursiei; pl. excursii, art. excursiile (-si-i-)

excursie s. f. (sil. -si-e), art. excursia (sil. -si-a), g.-d. art. excursiei; pl. excursii, art. excursiile (sil. -si-i-)

excursie

excursie.

EXCURSIE s. drumeție. (O ~ în munți.)

EXCURSIE s. drumeție. (O ~ în munți.)